Zâmbetul amar

{ "rendered": "

Acum câteva zile am recomandat niște cadouri de Craciun pentru băieți (mă rog, bărbați, tot aia… 🙂 ). Azi am venit cu a doua serie de recomandări.

\n

Aproape imediat cum am publicat cel de-al doilea post mi-a venit un mail.

\n

Omul îmi spunea că nu toți au bani și, deși am recomandat și chestii ieftine, mulți nu-și permit ce-am recomandat eu.

\n

I-am răspuns. L-am întrebat ce face, ce studii are, etc.

\n

Mi-a zis că e șofer la o firmă de stat și că salariul e mic… și că și-ar dori să câștige mai mulți bani ca să-și permită chestii.

\n

Bun. Cumva m-a atins.

\n

M-am pus pe telefoane.

\n

După ce-am stresat mai mulți prieteni… cred c-am găsit ceva.

\n

Îi scriu omului. Îi explic ce și cum, îi spun că salariul e bunicel, că sunt condiții decente de muncă.

\n

Îmi răspunde și mă întreabă ce program de lucru e.

\n

Iar sun, fac rost de informație și-i răspund.

\n

Răspunsul lui a fost mișto: Cabrale, decât să alerg ca un idiot opt ore pe zi pentru zece milioane în plus… mai bine rămân așa.

\n

Am zâmbit. Amar.

\n

Între timp am rezolvat pentru altcineva, începe de mâine.

\n

Încă zâmbesc. Tot amar.

\n", "protected": false }

Pe aceeași temă


Comentarii

Lasă un comentariu...