Probabil ca titlul arata ciudat scris asa. Dar asa-mi vine, mai mult decat un titlu, mai mult decat un nume, mai mult decat o intentie… as vrea sa fie o realitate.
\nMulti spun “Ia uite cata publicitate are Cabral pe blog!“, si-apoi – inevitabil – se intreaba “Oare ce-o face cu banii aia?!“, pentru a concluziona ulterior: “Ce sa faca, vacante!“.
\nAnul asta a fost unul bun pentru blog si, implicit, pentru lucrurile pe care le-am facut pentru copii, mai ales. Am tot facut una-alta, n-am zabovit, n-am pregetat. Am miscat tot timpul si am incercat sa fac in asa fel incat binele pe care-l primesc (desi nu primesc numai bine) sa-l dau si mai departe.
\nIdeea proiectului de care vorbim acum este simpla: la inceput vineri si sambata dimineata vanul/microbuzul (8+1 locuri) ajunge la un leagan de copii si ia copiii si-i duce la Teatrul Tandarica (sau alt loc cu spectacol pentru copii). Dupa spectacol poate o plimbare prin Cismigiu, poate alta activitate. Si-apoi inapoi la leagan (nota: vorbeste la Tandarica si poate reusesti cumva sa faci un deal cu ei, sa ofere 7 locuri gratis pentru copiii respectivi).
\nPe seara, acelasi van merge la o casa de batrani (asa nu-mi place cuvantul “azil”…), ia 8 dintre ei si-i duce la Teatrul Odeon (am zis Odeon pentru acolo cunosc mai multi actori, sunt convins ca vor face in asa fel incat sa avem macar o data pe saptamana 8 locuri gratis pentru batrani, la spectacolele lor). Nu mai spun ca in aceasta zona intra si Mihai Bendeac, Emilian Parvu, Octavian Strunila, Pavel Bartos, Cristi Iacob si toti ceilalti prieteni actori pe capul carora ma voi pravali astfel incat sa obtin 8 (numarul magic) scaune gratis pentru batranii pe care vreau sa-i duc la spectacolele lor.
\nDupa teatru mai dam o tura la o cafea decofeinizata (prietenii cu cafenele pe care-i am ne vor primi cu bratele deschise, de-asta sun sigur) si-apoi inapoi…
\nAceste doua drumuri pe zi, la inceput macar vineri si sambata, si-apoi… daca totul merge bine si poate incepem sa primim si ajutor, poate mai multe zile pe saptamana, si poate chiar cu mai multe masini.
\nSi mai e ceva… cunosc o parte dintre profesorii de la UNATC (ba imi sunt chiar si prieteni). Tot in plan este sa vorbesc cu ei si piesele montate de catre studentii de anul III si IV sa fie jucate in casele de batrani, sa ducem teatrul la ei.
\nAcum sunt la momentul cumpararii masinii respective, as vrea un Hyundai H1, un Mercedes Vito, un Citroen Jumper sau un Renault Traffic, sa vedem insa daca si ce ne permitem (ca sunt orice, numai ieftine nu!). Am primit si cateva promisiuni (macar pentru niste discount-uri sanatoase), dar chiar si daca promisiunile nu se tin… asta e, ne descurcam cumva.
\nSustinem proiectul asta singuri (eu si Andreea), din banii de-acasa (inclusiv banii din blog – anul asta am depasit suma de 15k euro stransa anul trecut), si pornim cu o singura masina. Partea frumoasa este ca am vorbit cu prietenii si colegii nostri si… s-au oferit sa conduca microbuzul de care vorbeam! Si daca vedem ca ceea ce facem aduce bucurie… incercam sa crestem.
\nIn caz ca avem nevoie de ajutor… e cineva dispus sa ajute?
\n", "protected": false }