Da, stiu ca ne pregatim de sarbatoare, stiu ca traficul pe blog scade in perioada asta si ca ar trebui sa postez niste poze cu iepuri si oua si sa-mi vad de ale mele… a mea gateste cu Simona (soacra-mea, zic), asa ca eu imi vad de blog. Asa ca de ai timp s chef… da-i un [play] lui Jon Connor si hai sa stam de vorba. In caz ca vrei sa stii… o sa asculti Jon Connor – Insecure Suicide.
\n
\nVorbeam aseara despre oameni – in general – cu niste prieteni. Am ajuns la o concluzie comuna, pana la urma… oamenii ajung rai, ajung la invidie, ajung la vorbe urate si frustrari din cauza vocatiei nefericirii.
\nStiti genul… nu conteaza ca ei au mancat mici, parca nu se simt impliniti pentru ca cei din dreapta lor au mancat ceafa de porc. Nu conteaza ca ei tocmai si-au cumparat un Logan, in loc sa se bucure de el… pentru ei conteaza mai mult ca vecinul si-a luat Sandero. Nu conteaza ca tocmai au terminat de renovat apartamentul, conteaza ca vecinul de la 3 si-a pus termopane si la balconul mic, iar ei n-au facut asta. Nu conteaza ca ei au reusit sa plece in vacanta la prietenii pe care-i au la Paris, pentru ei conteaza mai mult ca prietena Andra a prins o deplasare cu serviciul si asa a ajuns sa vada Londra.
Acestor oameni, orice li s-ar inatmpla, nimic nu va fi de ajuns. Pentru ca ei vor cauta de fiecare data un reper mai inalt decat cel la care au reusit sa ajunga ei. Vor gasi intotdeauna un om care sa fi reusit ceva mai sonor sau mai spectaculos decat ce-au reusit ei. Sau isi vor inchipui asta…
\nSi exact oamenii astia sunt cei mai rai, cei mai barfitori, cei mai invidiosi… eu ii vad, le simt privirea, ii aud vorbind. Ieri seara unul dintre ei imi spunea pe FB cat de fitos sunt, ca m-a vazut eu cum ma plimbam cu decapotabila mea de om fitos. Probabil ca el are o masina de vreo trei ori mai scumpa decat tabla aia veche a mea (nici nu-i greu, fitoasa tigaie implineste 12 ani luna viitoare), dar pentru el nu conteaza… altcineva are decapotabila, si din decapotabila aia canta si muzica! Deci… motiv de scuipat venin!
\nUn altul ma vede acum doua zile prin oras si-mi zice “Ia uite, cine are bani se imbraca numai in fite!“. Mda, camasa si papion H&M, un jeans obisnuit si niste snickersi de 40 de dolari. Eram convins ca sacoul ala de pe el valora de doua ori cat t0ate carpele de pe mine – ca doar scria mare pe el D&G, si mi-a atras atentia ca e original – dar ce rost avea sa stau sa-i explic? I-am dat zambetul de Denzel Washington si mi-am vazut de treaba.
Dar aici nu-i vorba despre mine ci… despre fiecare din noi, si de prietenii ce s-au nascut cu vocatia nefericirii in suflet. Ei vor fi – intotdeauna – pietrele de moara legate de gatul intregului grup de prieteni.
\nAi intalnit oameni cu vocatia nefericirii?
\n", "protected": false }