Vise împlinite. Sau vise de împlinit. E cu [LOVE], dar și cu [P]

{ "rendered": "

Eram mic. Mic și prost. Și mă supăram tare pe mama.
\nPentru că mama, văzută prin ochii mei, avea tot. Și-și permitea orice. Și-avea în putere să săvârșească efectiv orice.

\n

Eram mic. Mic și prost. Și mă supăram tare pe tata.
\nPentru că tata, era clar, putea face orice. Oricând. Oricum.

\n

A fost nevoie să treacă ani.
\nAni mulți au trebuit să treacă pentru a înțelege că părinții… sunt oameni.
\nPentru a realiza că părinții au fost și ei tineri, înflăcărați, însuflețiți de vise și câteodată dezamăgiți de realitate.
\n

\n

Și, mai mult, au trecut și mai mulți ani pentru a putea realiza că părinții noștri au fost mult mai limitați decît noi.
\nAu avut la dispoziție mult mai puține variante.
\nAu fost efectiv cocârjați, mai ales la nivel de alegeri, de tot răul întruchipat în comunism.

\n

Sigur, unii români de atunci se descurcau. Mai cu chiu, mai cu vai, mai cu hai-hai-hai-că-moare-n-deal!… cumva se descurcau.
\nDar descurcatul ăsta nu înseamnă că-și împlineau visele.
\nȘi era și mai trist pentru cei care nu știau sau nu puteau să se descurce… pentru că visele lor erau și mai departe.

\n

Treburile astea mi-au intrat în cap mai târziu.
\nAtunci am înțeles că degeaba visai tu să te faci doctor… dacă sistemul spunea că vei fi inginer.
\nDegeaba tu îți imaginai zâmbind cum că vei fi învățător… pentru că tu aveai să fii impiegat de mișcare.
\nIar în cazul familiilor sărace ori în cazul familiilor cu mai mulți copii era și mai mare drama: părinții trebuiau să aleagă care copil rămâne la coada vacii și care ajunge să facă ceva studii.

\n

Sigur, pentru mulți au trecut anii.
\nMajoritatea s-au împăcat cu gândul că “asta e” și-și închid adânc dezamăgirea că n-au reușit să facă în viața lor una sau alta.
\nAlții, mai nebuni, nu se împacă niciodată cu gândul că e gata, că asta a fost, că s-a irosit singura fisă.
\nȘi la bătrânețe, de nebuni, se apucă de liceu, de prima sau de a doua facultate, încep fel-de-fel de cursuri.

\n

Pentru că-și dau seama că viața nu se termină, de fapt… decât atunci când se termină.
\nNu mai devreme.
\nNu când spune lumea.
\nNu când spune anul de fabricație.

\n

Viața se termină atunci când se termină minutele. Și e gata.
\nPână atunci suntem liberi să visăm.
\nSuntem liberi să încercăm.
\nSă facem.

\n

De la ce m-am luat cu pansativul ăsta?
\nDe la cea mai nouă chestie mișto pusă în mișcare de Vodafone: îi sprijină pe cei care vor să-și continue sau să-și facă studiile.
\nCum? Cu tehnologie. Prin tehnologie.
\nttps://www.youtube.com/watch?v=yBlNme5Yio4
\n

\n

Apropo de asta: știi pe cineva care s-ar bucura să-și continue studiile?
\nCunoști pe cineva care ar fi fericit să primească un ajutor pentru a învăța ceva nou?
\nSpune-mi cîteva cuvinte despre ea sau despre el într-un comentariu la articolul ăsta.
\nȘi eu promit să încerc să fac magie. 🙂

\n

Mi-ar plăcea tare să citesc aici despre cum își dorește mama unuia dintre voi să se apuce de psihologie. Sau de artă.
\nMi s-ar părea la fel de tare să aflu cum avem niște tați care vor să învețe să picteze, să învețe mecanică… sau orice altceva.

\n

Da, desigur, nimic nu e pe gratis și dacă scrie SRL sau SA atunci e vorba de profit.
\nDa.
\nDoar că poți ajunge la profitul respectiv în mai multe feluri.
\nȘi-atunci când alegi s-o faci sprijinind comunitatea, oamenii cu probleme, visătorii… din punctul meu de vedere e cu aprecieri.

\n

Campania asta vorbește despre serviciile convergente, Super WiFi  Duo.
\nIdeea este că ai internet fix de mare viteză și TV, iar bonus primești gratuit un modem mobil 4G, de la care poți face hotspot pentru a lega cam orice device la internet.

\n

Cred că ai văzut și spotul…

\n

Bun. Acum îmi spui despre mama ori tatăl tău, unchiul, bunica… oricine care a refuzat să depună armele și și-a trăit sau vrea să-și trăiască visul?

\n

 

\n

\n", "protected": false }