Viata e “frumos”, dar obisnuinta e mai tare decat viata insasi…

{ "rendered": "

La noi in casa treaba e clara: ea merge intotdeauna prima la culcare, asta in cazul in care nu mergem amandoi.

\n

Si sistemul de “noapte buna” e simplu: in orice pozitie ne-am pune in pat, ea intinde un crac si-mi prinde, cu laba piciorului, un crac de-al meu, ca intr-un carlig. Asa adormim de cativa ani, noapte de noapte.

\n

Daca mergem impreuna la culcare ne punem in dispozitiv si… da-i cu sforaici! Daca ea ajunge prima, cand ma bag in pat langa ea am numai de intins piciorul si… vine carligul imediat, nu conteaza cat de adanc doarme pana atunci.

\n

Asa-i la noi, asa ne-am obisnuit, asa-i in fiecare noapte.

\n

Inafara de noaptea asta, ca a mea a plecat cu parintii ei la bunici, si-am ramas singur acasa. Si m-am bagat de 3 ori in pat, si n-am reusit sa adorm niciodata… si e 02:54 A.M., si maine dimineata am treaba!

\n

 

\n", "protected": false }

Pe aceeași temă


Comentarii

Lasă un comentariu...