Uneori soții sunt posedați de duhuri imbecile

{ "rendered": "

Azi dimineață fac ochi. Doi. În amândoi strălucea puternic soarele

\n

– Gata, e Crăciunul, e clar că nu mai ies cu motoreta, dacă tot n-am ce face în dimineața asta mă duc la Buftea și-o bag în garaj. Sezonul ăsta e gata, la primăvară mai ies.

\n

Îmi fac un ceai, pun echipamentul pe mine și-o iau încet cu motoreta către garaj.

\n

Tineretului, Unirii, Romană, Victoriei, Băneasa, Centura București… trebuia să fac dreapta către Buftea.

\n

Dreapta către Buftea…

\n

Și-așa frumos bătea soarele, așa cald era…

\n

– Hai c-o mai lungesc puțin pe centură, să merg până la A1, zic…

\n

Și mai merg până la autostradă, văd semnul cu Pitești și nu știu ce naiba se întâmplă cu mine, iar mă iau niște furnicături de-alea ciudate, așa cum m-au mai luat prin vară și… trag dreapta de ghidon, mă sui pe autostradă!

\n

Ce-a urmat este de neconceput!

\n

Pitești! Câmpulung Muscel! Brașov! Ploiești! București!

\n

București-Pitești.

\n

\n

Lăzărești.

\n

\n

Valea -Mare, Mausoleul Eroilor de la Mateiaș

\n

\n

Fundata.

\n

\n

Cheia.

\n

\n

Brașov.

\n

\n

Predeal (n-am mai stat să pun trepiedul, am tras motoreta la Clăbucet-Sosire și-am tras cadrul ăsta din viteză, eram deja panicat când am văzut cât era ceasul…!).

\n

\n

– Onorată Instanță, nu am niciun argument în favoarea mea. Probabil e un dezechilibru hormonal… sau poate farmece, cred că am călătoriile legate!  Sau poate sunt posedat de un duh imbecil!

\n

Asta ca să vezi ce face soarele din motorist…

\n", "protected": false }