Un post scurt, despre tontălăi, de duminica.

{ "rendered": "

Un om face o gluma, arunca o intrebare, deschide o discutie.

\n

In urma glumei, a intrebarii, in discutia respectiva se arunca fel-de-fel de patimasi, unii mai inflacarati, altii mai putin. Unii inteleg tonul discutiei si reactioneaza ca atare, in timp ce altii – drama queen – se jignesc peste masura si trec in vazul lumii printr-un soc, printr-o groaza, cu ochi dati pe bulgari si lesinuri teatrale.

\n

Dramele personale in care se vaita ca au fost aruncati din cauza glumei, a intrebarii, a discutiei… sunt de nesurmontat, universuri se prabusesc… lacrimi se pravale la vale pe obraji neatinsi de soare.

\n

Ce-i de facut?

\n

Vezi-ti, tinere, de drumul tau, ca daca-i tontălău si n-a inteles din prima… n-a inteles nu pentru ca n-a putut. Pentru ca tu ai pus tonul corect, ai intrebat elegant si cu bun simt. El n-a inteles pentru ca n-a vrut.

\n

Ca asta-i tactica tontălăului… vede ce spui sau scrii, vede ce bucatele din tine ar putea folosi, le alege cu grija si-apoi se-arunca pe spate oftand stins… Au, inima meu! Si asta se numeste rea-vointa. Si nu are leac.

\n

Ideea este, deci, simpla: daca stai sa te uiti in gura tuturor pe care-i intalnesti in drum… nu mai ajungi niciodata unde voiai sa ajungi. 😉

\n

Duminica perfecta sa ai, intr-o zi cu putini tontălăi [fara nu se poate, pentru ca tontălăi suntem cu totii, pe rand 😉 ]!

\n

\n

Si pentru ca tot am spus ceva despre drum… asta de mai sus este si fotografia zilei de azi 9.feb.2014.

\n

“Bagaje” se numeste. Si ma face sa ma gandesc la bagajele emotionale pe care le caram cu noi, nu la trollere…

\n

[Sony a99 – manual exposure, ¹/320 sec, f/2.8, ISO 4000]

\n", "protected": false }