Un om puternic își poate schimba lumea lui. Mulți oameni puternici… ar putea schimba lumea noastră.

{ "rendered": "

Problema noastră este că nu reușim 1+1. Reușim 1 și 1 și 1… dar adunarea nu ne iese neam!

\n

Uite, am tras cadrul ăsta anul trecut. Mă întorceam de la Nordkapp. El… mergea spre Nordkapp. Singur.

\n

\n

Printr-o vreme de-ți trecea cheful de viață.

\n

Frig, ploaie în rafale și vânt. Și frig. Și ploaie. Și iar vânt.

\n

Eu, echipat în cel mai țapăn echipament moto de vremea rea, cu încălzirea în scaune și cea din manșoane date pe maxim. Vesta încălzită de pe mine… dată și ea în blană. Parbrizul ridicat la maxim, aerisirile toate blocate pe închis. Și cu toate astea tot eram nerăbdător să cobor mai spre sud, să scap de nenorocirea aia de vreme.

\n

El, în schimb… în ceva protecție termică, dar cu gleznele la vedere. Cu un rucsac în cârcă și două bețe d-alea de trekking. Și – am văzut când am oprit lângă el – cu un zâmbet larg pe fața-i ridată, toată roșie și arsă de soare.

\n

Zâmbea.

\n

Dacă nu l-ai văzut încă, mai aruncă un ochi la poză.

\n

\n

Așa mi se par mie mulți dintre români. Trecuți prin greutăți, după lupte cu viața, bătuți de vânt și de greutăți… mergând pe un drum lung și greu.

\n

Oameni care au avut putere să-și schimbe viața. Să-și stoarcă lămâile primite de ani și să le facă limonadă. Au găsit în ei puterea de a schimba tot și de a reuși.

\n

Ce n-au putut ei, ce nu putem noi… este să facem gașcă. Reușesc să se adune laolaltă doar ciorditorii noștri. Doar combinatorii. Doar hoții. Mincinoșii.

\n

Ceilalți… aleg cumva să meargă pe drumul ăsta singuri ori în mici bisericuțe. Ori să plece afară.

\n

Și în asta stă înfrângerea noastră.

\n", "protected": false }