Inca un scandal.
Pofta asta pentru spalat haine in public e de neoprit.
Nu-mi dau seama acum daca se ajunge la asa ceva din apetit pentru publicite sau pur si simplu pentru ca umilirea si tavalirea in public este, pentru unii, cea mai dureroasa.
Acum, evident ca un divort n-are cum sa fie ceva placut.
Lasand la o parte toate chestiile de reprosat, discutiile, palmele si cuvintele urate, intr-un divort urat se naste ura.
Ura pentru omul sau oama pe care l-ai sau ai iubit-o, toate sentimele alea pentru un om la care ai tinut, pentru un suflet pe care l-ai cunoscut intim se transforma in ura.
Si daca la inceput exista o urma de respect si de educatie retinerea de la “topor dupa ceafa” va duce la un comportament relativ decent.
Dar timpul trece, anii zboara, orice contact devine mai enervant, lucruri pe care probabil le-ai gasit simpatice la un moment dat te suie pe pereti, mirosul, privirea, prezenta, toate te irita peste masura.
Si in momentul in care orgoliul izbucneste nu mai sunt limite, singura varianta este anihilarea.
Si daca vorbim de oameni publici, care au inoculat foarte bine conceptul de “imagine”, anihilarea vine prin umilire publica.
Nu ma dau destept, am trecut printr-un divort, chiar nu e ceva placut.
Dar divortul nu este de fapt decat o continuare a relatiei.
Daca mariajul, per ansamblu, a fost frumos, daca majoritatea amintirilor sunt calde, frumoase, pline de sentimente bune, divortul nu face decat sa cristalizeze momentele frumoase, sa le dea o si mai mare valoare si, nu stiu cum, sa le stearga pe cele uratele.
Daca ai iubit, la un moment dat poti sa urasti.
Daca la un moment ai fost iubit, in alt moment poti fi urat.
Daca ai iubit si-ai respectat, daca ai privit omul de langa tine cu drag, daca l-ai respectat, daca l-ai venerat, daca te-ai regasit in fiecare celula, inspiratie si expiratie a lui nu vei avea cum sa urasti.
Nu cred in iubirea vesnica dar cred in sentimentele care nu mor.
Si cred in oameni care raman devotati, in oameni care daca au iubit nu se mai pot intoarce cu spatele, cred ca pot avea sentimente pentru un om chiar daca la un moment dat ne-am ales drumuri diferite.
Si chiar daca nu mai e uniunea perfecta, chiar daca e fiecare cu perna si cearsaful lui, chiar daca dimineata alti ochi ii zambesc si alte buze ii spun “noapte buna” tot omul la care ai tinut este, ai grija de el sau de ea si lasa-i viata sa si-o traiasca.
Hai ca am devenit melancolic, e 3 dimineata si cred ca mi se amesteca ratiunea cu sentimentele.
Ia! Hai, la nani ca vorbim maine. Pa!