Dă-i un play și citește…
\n\nAm schimbat banda și-am trecut pe lângă el, atunci am observat. Capacul de la roata stânga-față flutura agresiv, părea că nu mai are mult și zboară.
\nÎncetinesc, deschid geamul din dreapta și-l rog pe Andrei să-i arate omului, să tragă pe dreapta și să-și prindă plasticul înainte de a-l pierde.
\nAndrei scoate o mână pe geam, arată spre roata omului și strigă:
\n– Vezi că pierzi capacul!
\nFrânează coloana, frânăm și noi.
\nOmul mai merge vreo 10 metri, frânează brusc, îl vedem că se agită prin mașină și după câteva secunde iese intempestiv din mașină, cu o bâtă în mână, urlând ca ursoaica la naștere…
\n– Ce morții tăi nu-ți ajunge, bă?! N-ai loc de mine pe stradă?
\nAndrei al meu se uită la mine interzis și închide geamul. Omul se apropia cu pași mari, învârtind bâta aia deasupra capului.
\nSar din mașină, parcă vedeam cum îmi iau două-trei ciomege pe capotă…
\nMă vede. Ridică bâta.
\n– Stai!, îi strig.
\nMă recunoaște. Se oprește. Din spate claxoane isterice.
\n– Prietenul meu ți-a spus că pierzi capacul de la roata de pe față, s-a slăbit ceva și-o să zboare.
\nSe întoarce și se uită la mașina lui, la roată. Lasă bâta jos. Se întoarce spre mine…
\n– Zi bună!, îi spun, și mă sui în mașină. Gust amar.
\nTrec pe lângă el și-l mai privesc o dată. Se uita și el la mine. Perplex. O privire goală, de om gol care-și realizează veninul.
\nTrist.
\n\n", "protected": false }