Trebuie să realizăm că uneori – pur-și-simplu – avem limite

{ "rendered": "

De cele mai multe ori, atunci câne ne apucă spumele mării vis-a-vis de ce merge prost, pe partea asta sau cealaltă a Prutului, spunem că e vorba de rea-voință.

\n

Sau că merge prost pentru că e vorba de corupție, de clasicele combinații la care parcă ne pricepem mai bine decât oricine.

\n

Ori că suntem în belea pentru că e vorba de indolență.

\n

Am stat și m-am uitat mut și prost la postarea asta a Facultății de Urbanism și Arhitectură.

\n

Am privit bovin, clipind rar, să am timp să ajungă informația la creier.

\n

Am respirat adânc, să aibă creierul destul oxigen încât să poată procesa informația.

\n

Pe scurt: Facultatea de Urbanism și Arhitectură a inaugurat o parcare pentru biciclete.

\n

\n

O să-mi spui că-s imbecil, că nu-s în stare să pun o poză elocventă cu parcarea în sine.

\n

Stai că pun o poză de ansamblu…

\n

\n

Deci, ca să ne fie clar: parcarea e ușor de găsit sub aerul condiționat (acuzat de ceva crime împotriva umanității și încarcerat corespunzător), n-o vezi?!

\n

Uite-o, e exact în dreapta gratiilor ruginite!!

\n

Cum n-o vezi?! E fix pe colț!!!

\n

Nu te mai da atât cu capul de pereți că n-o vezi… e semn pus acolo, da?!!?!

\n

Postarea originală e asta.

\n

\n

De găsit aici. Citiții comentariile.

\n

Mulțumesc, Zăinescule.

\n

Eu încă sper că e de la TNR…

\n", "protected": false }