Tot lucrez la carte. Și e greu. Dar e mișto.

{ "rendered": "

În primul rând m-am gândit să vin cu niște noutăți pe tema asta, să nu creadă lumea că m-am lăsat: treaba merge, când am timp adaug acolo vocale și consoane.

\n

E mai greu decât m-am așteptat?
\nPăi… nu. E fix cât de greu mi-am imaginat. Pentru că sunt cur-sucit, că tot mut virgule și paragrafe, tot șterg și scriu iar…

\n

După atâtea mii de texte aici pe blog mi-era foarte clar că sunt un milion de variante de a scrie aceeași idee.
\nDar când textul nu are câteva mii de semne… ci de zece ori pe-atât, cumva trebuie să te mulțumești cu ideea că poți scrie povestea cât de bine îți iese la un moment dat.

\n

Merg mai departe cu contabilul meu ajuns criminal. Are probleme, unele se rezolvă, pe altele le rezovă… dar am o situație și m-ar ajuta un sfat de la voi.

\n

Cum vi se pare numele Paul? Vă sună a contabil?
\nProbabil că te gândești că nu e așa important.
\nDar este. Cumva numele lui este parte din poveste și dacă aleg ceva ce nu se încadrează în imagine e cu scurt-circuit.

\n

Deci… Domnul contabil Paul Ivănescu. Sună bine?
\nCe nume ar trebui să aibă un contabil?

\n

Da, știu că nu în asta stă cartea… dar mă râcâie pe creier. 🙂

\n", "protected": false }

Pe aceeași temă


Comentarii

Lasă un comentariu...