Scriu postul asta la rugamintea prietenei S., care tocmai si-a luat-o in freza si este in etapa “Save te world!”.
\nDeci… s-a terminat. Ca orice lucru ce are un inceput, are si un sfarsit. Relatia a fost frumoasa sau mai putin frumoasa, a implicat sentimente sau nu, a fost palpitanta sau somnolenta… tu stii. Dar acum a ajuns la final. Si, cum noi, oamenii, suntem cu totii cur-sucit, se va intampla foarte rar ca cei doi parteneri sa se sincronizeze si sa ajunga la concluzia ca ar fi cazul sa se desparta in acelasi timp. Si se ajunge inevitabil la situatia X o paraseste pe Y.
\nCare ar fi problemele:
\nTactici proaste si uzuale de parasit la barbati. Top 5.
\n1. Missing in action. Barbatii sunt fricosi. Nu au puterea sa spuna “Fata mea, ce-a fost a fost, eu plec in lume!“. Nu, el va fi din ce in ce mai absent, va face boacane din ce in ce mai mari, va lipsi cu zilele, nu va raspunde la telefon si, intr-un final, isi va insela iubita dorind (aproape constient) sa fie prins. In toata aceasta perioada el se va jura cu Cerul si Pamantul ca sentimentele “e” pure, ca el nu s-a schimbat, ca nu se intampla nimic. De ce? Pai tocmai am spus, pentru ca e las.
\nCare-i problema? Ca fata, femeia respectiva va fi chinuita degeaba in toata aceasta perioada. Si, pentru ca el va fi hai-hui non-stop, va fi tentata sa il caute, sa-l verifice, sa-i violeze telefonul, sa-i cotrobaie prin haine, etc. Si cu cat el va fi mai nesimtit in manifestari, dorindu-si ca ea sa ia initiativa si sa-l paraseasca… ea se va lupta sa-l aduca pe cararea a’ buna. Sfarsitul va fi acelasi… numai ca dupa un drum greu pentru amandoi (dar mai ales pentru ea – el e la bere cu baietii). In plus, dupa asa ceva, mai ales daca totul culmineaza cu o inselaciune, o posibila prietenie ulterioara moare in fasa.
\n2. Te iubesc dar tre’ sa plec! Pastram nota: barbatii sunt fricosi. Si neputand sa spuna adevarul in fata ajung sa apeleze la fel de fel de cretineli in incercarea de a fugi in viata. Una dintre cretinelile uzuale este “Stii, eu te iubesc dar… sunt ciudat. Simt nevoia sa fiu singur. Nu esti tu, sunt eu!“… si cu ochii impaienjeniti de lacrimi iese din scena ca o Julieta ponosita, convins ca a facut mare treaba si ca e un galant-menajator de sentimente.
\nDe fapt, ce se intampla… ea-si va spune “Prostutul asta al meu are o perioada. Dar nu ne despartim, tocmai mi-a spus ca ma iubeste, nu?“. Si atunci ea ramane “agatata” in resturile relatiei asteia, se intreaba deseori daca el, asa ciudat si doritor de singuratate cum l-a facut pe el ma-sa, se gandeste la ea. Si in loc sa-si vada de viata, va astepta mult prea mult timp ca prostutul sa vina acasa. Si el nu va sa vie…
\n3. Atat, dar… atat de ocupat! Asta e o varianta mai rafinata a lui Missing in action de mai sus. In varianta asta barbatul nu dispare ci se disipa. Adica suna de 8 ori pe zi vaicarindu-se ca e foarte ocupat si ca n-are timp. Si ca e si extrem de obosit. Si ca pe deasupra e si stresat de atatea probleme. Si fiind si atat de obosit el nu va raspunde la telefon de fiecare data cand il suna ea… “eram cu treaba, iubita.”. Si azi cu treaba, maine cu treaba, poimaine cu treaba… el ajunge la concluzia ca trebuie s-o “elibereze” pe ea si-i spune franc si indurerat “Pisicuto, imi dau seama ca te chinui. N-are rost, nu e perioada vietii mele in care pot sustine o relatie.”. Si pleaca.
\nSi ea sufera gandindu-se cat de corect a fost el, si cat sufera, saracutul… sufera gandindu-se ca parca se intelegeau atat de bine… sufera spunandu-si ca ea ar fi putut fi destul de intelegatoare acceptandu-i programul atat de incarcat. Si il asteapta, si-l cauta. Si sufera. Degeaba.
\n4. Meriti mai mult! Da, avem si varianta asta… “Iubita mea, esti atat de frumoasa, atat de corecta, atat de… ufff! incat trebuie sa te las sa pleci. Doare dar te iubesc atat de mult incat…” si pleaca. Si ea se chinuie gandindu-se ca nu e atat de buna precum o vede ea – caci, desigur, o vede asa pentru ca o iubeste enorm! – gandindu-se ca si el e foart misto dar nu-si da seama, gandindu-se…. la orice altceva numai la faptul ca el vrea doar sa plece.
\n5. Am pe altcineva Asta e cea mai cruda dintre variante, si probabil cea mai dureroasa. Pentru ca nu mai e vorba de relatia dintre ei doi ci de o a treia persoana. Si atunci la ea apar gandurile alea tembele, cum ca nu e destul de buna, cum ca n-a facut ce trebuie, ca el merita mai mult si ea a dezamagit. Si, inafara de durerea de moment, care moment nu e deloc scurt, apar si intrebari si indoieli si in relatiile ei viitoare. Pentru ca gandurile alea nu-i vor da pace.
\n—
\nBun, si-acum o sa ma intrebati cum se poate desparti un el de o ea cat mai corect si mai cuminte. Din start spun, o despartire nu poate fi decat dureroasa, cu foarte rare exceptii. Dar poate fi scurta, poate fi calma si fara urmari si cicatrici, poate fi fair. Si, facuta cum trebuie, o despartire se poate transforma intr-o prietenie calma la ceva timp dupa nefericitul moment.
\nDeci, pana la urma tine de sinceritate, de eleganta si diplomatie. Nu minti. Nu te combina inainte sa te desparti. Nu denatura adevarul gandindu-te ca o ajuti pe ea. Spune-i tot timpul ce simti, ce te deranjeaza, la ce te astepti si ce-ti doresti. Gandeste-te in mod egal la ce vrei tu dar si la ce vrea ea, la sentimentele tale dar si la ale ei. Si, revin… nu minti!
\nE, si ca sa explic de ce tot timpul vorbesc de pe partea asta a baricadei… e simplu! Nu am cum sa scriu despre greselile fetelor, ale femeilor, fara sa fiu subiectiv. Ma voi lega tot timpul, daca scriu despre asta, de greselile femeilor din viata mea, voi avea tendinta sa generalizez tampeste si nu asta vreau. In plus, nu vreau sa le imput si sa le reprosez pe blog diferitele chestii, provocandu-le sa-mi raspunda. Ce s-a incheiat… ramane incheiat.
\nAstept de la partea frumoasa a blogosferei sa scrie despre asta. Da Arhi, stiu ca ti se spune des ca esti sexy dar… ma refer la Lamaie, la Blonda care gandeste, la bloggerite. Hai, astept sa vad daca puteti face un top al greselilor facute de femei la despartire.
\nAsa, sa revenim… Fetelor, cum e topul? Complet? Mai adaugam ceva?
\n", "protected": false }