Ca tot omu’ viu, pierd zilnic niște timp pe Facebook, Instagram și Twitter (de TikTok mi-e frică de mor, e ca o gaură neagră: dacă intru și m-a prins… până nu moare telefonul nu reușesc să mă smulg!).
\nȘi se întâmplă din ce în ce mai des să văd oameni pe care-i știu din off-line ca pe niște normali la cap, eleganți și mișto… luând-o complet razna.
\nDar când spun razna spun… spume la gură, urlete, scris cu majuscule, atacând persoanele și nu ideile… adică lucruri pe care nu cred că le-ar face niciodată “în viu”.
\nÎn primul rând ăsta este motivul pentru care comentez extrem de rar.
\nPentru că sunt genul care nu vrea să supere, care vorbește frumos și crede că eleganța este întotdeauna prima opțiune.
Și dacă mă trezesc că-mi răspunde vreunul în doi peri, ciufut și pus pe mahala, iese Berceniul din mine.
\nȘi asta nu e o treabă bună.
Desigur, dacă mă nășteam în Cotroceni, poate că era o chestie bună ce ieșea.
\nPoate atunci când îmi sărea cineva la gât cântam la harpă, aruncam în sus cu petale de trandafir ori făceam Pillates și Yoga în acelasi timp.
Dar am crescut și trăiesc în sud.
\nȘi când iese Berceniul din om… nu e o chestie pe care să vrei s-o vadă copiii.
Așa că sunt întotdeauna extrem de atent la ton.
\nȘi nu fac economie la cuvinte.
\nExplic punctul de vedere.
\nNu încerc să spun că am dreptate… spun doar ce cred.
\nArgumentez.
\nLas loc întotdeauna ideii că… desigur, aș putea greși.
\nÎntreb, nu dau cu pumnul în masă.
De cele mai multe ori funcționează… adică și pe subiecte contondente și care polarizează, mă pot contrazice cu unii oameni vii fără să ajungem la morți, răniți, sex cu rude și amenințări cu moartea.
\nPentru că la asta s-a ajuns.
\nPrea des, pe rețelele de socializare… socializăm puțin, apoi ne luăm de păr.
\nDa’ nu că ne luăm de păr… ne smulgem perucile și ne sfâșiem cârpele de pe noi unii-altora!