Dă-i [play] și citește…
\n\nAm un prieten psiholog. Îmi spunea amărât că suntem un popor de depresivi.
\nSigur, depresia afectează oameni de pretutindeni.
\nDoar că, spunea el, parcă de noi se lipește mult mai ușor.
\nMai rău… noi și scăpăm mult mai greu de ea.
\nȘi ca să fie povestea completă… nici nu vrem să o acceptăm ca pe o problemă reală.
\nEl s-a lăsat de meserie. I s-a sinucis unul dintre pacienți și nu reușește să treacă peste asta. Sigur, povestea e mai complicată dar nu despre asta vreau să vorbim acum…
\nAș vrea să vorbim puțin despre timpuri mai bune. Timpurile când oamenii vorbeau între ei.
\nVremurile când comunicam și ne spuneam lucruri.
\nSigur, eram mai săraci, mai puțin concurențiali, mai puțin orientați către bani.
\nDar atunci vorbeam între noi, atunci ne interesa de cel de lângă noi. Acum ne interesează doar cât să nu ne ia brânza de sub nas.
\nNe-am însingurat. Ne-am izolat pe insule private ocupate de câte un singur individ.
\nSuflete solitare și închise, ne scufundăm încet în depresia de a fi singuri… dar înconjurați de oameni.
\nVor veni și timpuri mai bune? Momente în care să ne privim din nou în ochi, să ne vorbim deschis, să ne ținem de mâini și să nu ne ascundem?
\n", "protected": false }