Imi place sa observ reactiile oamenilor. Nu, nu-i pun pe oameni sub lupa pentru ca asta, consider eu, ar fi o incalcare a intimitatii. Insa observarea reactiilor oamenilor la anumiti stimuli este – de multe ori – foarte interesanta.
\nAm observat ca sunt directii pe care discutiile normale ale oamenilor o iau intotdeauna. De exemplu, daca veti avea rabdare veti observa ca la o masa mare si bogata, cu multi prieteni, dupa ce ingurgitarea alimentelor s-a cam incheiat – cam in perioada in care incep sa se aprinda tigarile – toata discutia incepe sa alunece catre pastile si ceaiuri pentru constipatie, probleme la mate si patanii din aceasta zona. E o reactie normala, indusa de starea de satietate si de anticiparea involuntara a momentelor de presiune ce vor veni. Din seria reactii tampite poate face parte, de exemplu, faptul ca atunci cand intr-un spatiu inchis unul dintre cei 5 oameni prezenti spune ca a flatulat… ceilalti 4 incep sa traga tare aer pe nas, sa vada daca chiar pute…
\nAvem fel-de-fel de reactii nebune, bazate pe conditionari psihice, pe experiente mai vechi, pe stilul nostru de a interpreta lumea care ne inconjoara.
\nCe nu inteleg insa pe deplin este frica noastra fata de moarte. Si aici nu ma refer la moartea noastra proprie si mult prea personala – caci pe asta e normal sa te chinui s-o amani – ci la moarte… asa, in general.
\nColegii mei au publicat pe CeRecomand.ro un post in care se vorbea despre comemorare.ro (vizitarea unei pagini memoriale online atunci cand ne e dor de de cineva pe care am pierdut, mai ales cand nu putem ajunge fizic la cimitir). In esenta, e vorba despre un serviciu care te ajuta sa le tii celor plecati amintirea vie si, din cate am vazut, inafara de candele toate celelalte servicii sunt gratuite. Daca va intereseaza va descurcati voi, intrati pe site…
\nIdeea este insa ca m-a uimit reactia celor care au citit articolul. Atunci cand eu dau peste ceva care mi se pare neplacut, plec repejor mai departe. Nu comentez, nu dau cu oua, nu ma lamentez, o iau incet la pas. E, se pare ca aceasta conditionare a noastra fata de moarte ne baga in sperieti de fiecare data cand vine vorba despre deces, lumea de apoi, lumea celor drepti… intelegeti voi.
\nSi nu-mi dau seama daca e vorba despre gradul nostru de civilizatie, de religia nostra sau de educatie, dar daca stam sa ne gandim ce atitudine fata de moarte au alte natiuni, neamuri, civilizatii… poti trage lezne concluzia ca noi suntem mai speriati de lumea de dincolo decat altii.
\nSo… cat de frica ti-e de moarte?
\n", "protected": false }