(intai da PLAY)
\n\n
Acum ceva timp, am spus ca am politici diferite in ceea ce priveste muzica si mai ales achizitionarea ei.
Si explicam foarte frumos: imi place unu’ de-al nostru cum canta? Dus la magazin, intins stanga la raft – bagat dreapta in buzunar dupa bani, plecat cu CD-ul original, mers dansat in masina.
Imi place unu’ de-al lor? Intind stanga catre tigare + bricheta, dreapta catre maus, “select all” + download (pont: incearca Limewire 😉 ).
De ce? Pentru ca fix pe “o para chioara” (cincizecidecenti) si alti negrii (da Lucius, ai dreptate) bling-bling o sa-mi cheltui eu banii… nu.
Ca e corect sau nu… stiu raspunsul. Insa alor nostri le platesc munca dintr-un motiv simplu: calitate. Daca face bani cu albumul asta (oricare ar fi el), atunci va avea de unde si se va zbate ca si la urmatorul sa lucreze la fel de bine, sau poate si mai bine. Si asta tot pentru urechile mele. Asa ca daca vreau un album Vama, ma duc si mi-l cumpar.
Dac-am vrut sa ascult Parazitii, m-am dus si i-am cumparat.
De strainezi… sa aiba grija ai lor.
Voi cum faceti?
(hai, sa vedem primul ipocrit de da cu piatra…)