Așa. Nu știu cum ai ajuns la textul ăsta, dar dacă n-ai citit prima parte, o ai aici:
\nS-a măritat cu un tembel, asta e clar! 1/2
\nRevenind… am făcut comanda și am așteptat. Relativ cuminte.
\nÎn timpul ăsta, pentru că nu pot ține bucuria doar pentru mine, i-am împărtășit boacăna unui prieten bun, Ionuț.
\nCare Ionuț, aproape la fel de prost ca mine, e însurat cu Andra. Care Andra e prietena Andreei, desigur.
\nȘi la ce s-a gândit Ionuț?
\nHai să le trimitem pe neveste să ia COLETUL… ÎMPREUNĂ!
Vai, dar ce idee bună, am zis eu entuziasmat!
\nAșa că am început să facem apele ca să se întâmple boacăna… ne și închipuiam cum merg ele de mânuță la Poștă, cum scot uaminii ăia toate vibratoarele alea din cutii și cum își sună colegii de la casierie:
– Vedeți că vin acum să plătească taxele două doamne… jucăușe! Electrizante! Îmbrăcate în culori… vibrante!
\nȘi dă-i și râzi, și tropăie și așteaptă…
\nDacă am văzut că nu mai trimite chinezul pachetul… am început să-i dau mesaje.
\n– Sir, where is the merchandise?! My wife needs it! Please check and write back to me!
\nChinezu’ părea că știe ceva și-o scaldă dubios.
\nEu insistam.
\nEl se făcea că e totul OK și-o… vibra aiurea.
\nPână la urmă i-am zis că-i fac claim și c-o să-i cer banii înapoi. Și-i dau și o steluță la riviu’!
\nȘi s-a panicat, a recunoscut că nu s-au trimis încă produsele… dar că are o rezolvare rapidă.
\nEu, prost… nu am cerut mai multe detalii, eram bucuros că se rezolvă.
\nTrece o zi, trec două, trec trei… mă iau cu altele. Și uit.
\nMă sună Andreea râzând în hohote…
\n– Neculai, sunt cu mama ta la noi, a venit să stea cu Namiko.
\n– Zi repede că-s la filmare și…
\n– Nu te țin. Voiam doar să-ți spun că ți-a trimis un domn chinez cu DHL-ul un pachet din Polonia, cred. Și l-am deschis, că eram curioasă. De față cu maică-ta. Acum va trebui să-i explici cum ai de gând să te distrezi singur cu coloratele astea de plastic, că eu i-am spus sincer că nu-s pentru mine!
\n", "protected": false }