Citeam acum ceva vreme că aproape întotdeauna oamenii își caută prieteni care au mai puțin succes decât ei. Undeva nu-mi dădea pace matematica, dar înțelegeam mecanismul gândirii respective…
\nTotuși, am preferat întotdeauna să mă uit la oamenii mai frumoși decât mine, la cei mai de succes, la cei care reușeau lucruri mai mari și mai frumoase.
\nDesigur, nu sunt singurul care face asta, dar am observat că majoritatea se uită în sus, se uită la oameni mai de succes și îi invidiază, sunt geloși, sunt pizmoși.
\nȘi pe mine m-a încercat pizma. Problema a fost că de fiecare dată când am încercat-o m-a lăsat uimit gustul incredibil de amar pe care îl are. Invidia are gust de rahat. Și pute.
\nAșa că prefer să mă uit la alții și să mă las inspirat de ei, prefer să mă uit la alții și să învăț cum să fiu mai bun… și nu cred că reușesc neapărat, dar chiar și atitudinea te ajută.
\nUite, de exemplu eu nu pot să mă uit pe Youtubă la compilațiile alea cu fail. Cad oamenii și-și rup mâinile, își sparg testicolele și-și scot dinții din gură… eu nu mă pot uita la ei.
\nCunosc oameni care hohotesc uitându-se la așa ceva, pe mine mă creponează complet imaginile alea.
\nPrefer să mă uit în sus la oameni care reușesc chestii mișto, care fac lucruri nemaivăzute, oameni care reușesc…
\nCa ei…:
\n\nCum e, nu-i mai bine să te uiți la cineva pe care apoi să simți nevoia să-l aplauzi?
\n", "protected": false }