Tatal meu. Poveste incheiata.

{ "rendered": "

Va aduceti aminte cand va spuneam de tatal meu? E, atunci, ajutat si de o parte dintre voi, recunosc, luasem o hotarare.

\n

Ziua de astazi este botezata de catre oameni 29 septembrie 2009.

\n

El… n-a mai venit, n-a mai dat nici un semn.

\n

Deci… se pare ca 32 de ani n-am gresit… uitarea e cea mai buna doctorie.

\n

Si, ca tot a venit vorba… dupa cele doua posturi au fost foarte multi, dar foarte multi, care au venit sa-mi vorbeasca. Si mi-au vorbit din inima, lucruri intime, care-i apasau si-i dureau. De la 15 si pana la 40 de ani aveti voi, cei care mi-ati dezvaluit, in contrapartida, ce a insemnat pentru voi sa fiti parasiti de tatal vostru.

\n

Am fost impresionat de pornirea fiecaruia de a-mi arata lucruri care, si asta era evident, apasau si erau dorite a fi trecute in adancuri.

\n

Va spun asa: chiar de stiti deja ca n-aveti vina deloc, nu-i urati. Undeva, candva, junghiul ca ne-au lasat pe un trotuar, intr-un patut, in spatele unui bloc gri… junghiul asta ii va intepa zi de zi. Si asta ajunge…

\n", "protected": false }