Dă-i [play] și citește…
\n\nSuntem perfecți într-un cuplu cât timp cuplul ne este perfect… iar când nu ne mai este perfect plecăm. Sau înșelăm, trădăm, fugim.
\nDa, sigur, nu toți… tu nu, doar noi, majoritatea.
\nAșa-i omul. Lăsând la o parte toate părțile lui frumoase, omul este la fel de egoist ca un lup. Știe sau simte ce are nevoie, caută plăcerea, își ascultă simțurile animalice.
\nNe tot chinuim să explicăm de ce oamenii înșală. Bărbați și femei care aleg să-și trădeze promisiunile, planurile, deciziile anterioare, sunt apoi puși sub lupă, ca să înțeleagă ceilalți ce s-a întâmplat.
\nCe să se întâmple… nu le-a mai plăcut relația în care erau.
\nAi ce să explici? Nu.
\nSuntem egoiști.
\nDesigur, te poți certa cu mine pe tema asta. Dar asta nu schimbă faptul că suntem egoiști.
\nSe spune că dragostea este cel mai altruist sentiment. Da, este. Cât timp ne face bine, cât timp ne place să iubim și să fim altruiști.
\nApoi… dragostea nu mai este cel mai altruist sentiment. Pentru că nu mai este deloc.
\nDesigur, afecțiunea poate rămâne, grija pentru celălalt poate răzbate, respectul are șanse să rămână în picioare.
\nUnora dintre noi le ajung grija și respectul și decid să rămână împreună.
\nDar noi, cei mai simpli, cei mulți, nu ne mulțumim cu atât. Noi vrem mai mult.
\nȘi plecăm. Întoarcem spatele. Rupem lanțurile și fugim.
\nȘi stai, că e și mai rău… dintre ăștia care aleg să plece, mulți pleacă murdar.
\nAșa apar amantlâcurile, înșelătoriile, minciunile, spuma de jeg iese la suprafață și-i murdărește pe toți.
\nTot la despărțire se ajunge, doar că mai urât.
\nVorbeam aseară cu o colegă, măritată de 27 de ani. Îmi povestea amuzată cum la un moment dat a trebuit să lupte cu amanta pentru soțul ei.
\nAm întrebat-o de ce a luptat, de ce nu s-a jignit și a plecat. Mi-a răspunz râzând că Mie îmi era bine, în relația aia prosperam, căsnicia mea îmi era perfectă. Cum să renunț la ceva atât de bun?!
\nȘi discuția a alunecat, evident, spre De ce?!-ul care ne leagă pe toți atunci când ne trezim respinși sau înșelați. – Dacă el a avut o amantă înseamnă că a avut un motiv, înseamnă că nu-i mai plăcea în căsnicia voastră, nu?
\n– Clar că nu-i mai plăcea ceva sau că găsise ceva mai bun.
\n– I-ai spus că greșește, că nu e frumos… cum l-ai întors acasă?
\n– Că greșește?! Poate că greșea, dar nu față de el. Pentru el era clar, își găsise un ”mai bine” și nu în brațele mele. L-am întors acasă arătându-i că acasă e mai bine pentru el. El a ales ce a fost mai bine pentru el.
\nDesigur, cu abilitatea noastră de a ne ascunde după degete putem oricând refuza ideea asta, ne putem refuza conștientizarea egoismului propriu.
\nDar asta nu înseamnă că el dispare ci doar că ne pricepem de minune să găsim explicații.
\nAșa suntem noi, majoritatea.
\nAr fi bine, totuși, să ne stăvilim egoismul, să ne călcăm pe rușine, să ne acceptăm condiția și… să părăsim menajând omul care până în momentul respectiv a fost lângă noi.
\nSă nu plecăm prin înșelăciune, trădare și târâiș de șarpe, ci… acceptându-ne natura de a sta într-un cuplu cât timp cuplul respectiv ne este perfect.
\nDacă mă întrebi pe mine, oamenii sunt frumoși atunci când iubesc. Omul este mai frumos decât oricând altcândva în viața lui atunci când iubește și este iubit.
\nNu cred că iubirea poate avea vreun egal pe lumea asta.
\nTotuși… urât e când se termină.
\n", "protected": false }