Sunt momente când scriu bine

{ "rendered": "

Dă-i [play] și citește…

\n

\n

Nu-s rare, nu-s dese, dar sunt. Le recunosc din comentariile tale, din mailurile primite sau din alte semne de la tine.

\n

Sunt momente când scriu bine… și mă bucur când văd că reușesc.

\n

Pentru că ăsta, blogul ăsta, e pornit din nimic și a ajuns aici doar pentru că cineva și-a găsit timpul și cheful de a spune Bravo, băi!.

\n

Doar așa am mers mai departe, potențat de încurajări și încurajat de puterea unor aprecieri neașteptate.

\n

Și pentru asta îți mulțumesc ție, celui care vreodată mi-ai scris pe blog sau pe oriunde altcineva Bravo, omule!, mulțumesc ție, celei care m-a oprit pe stradă și mi-a zpus zâmbind Știi, te citesc… scrii mișto!, mulțumesc ție… celui care a spus o vorbă bună despre blogul ăsta, oriunde și oricum ai făcut-o.

\n

Nu e un moment aniversar, nu e ceva special… scriu asta după ce azi am răspuns unei întrebări simple al cărui răspuns m-a surprins: Dar cum de-ai continuat să scrii, s-au făcut deja 7 ani…?

\n

Am răspuns automat, fără să pritocesc răspunsul, fără să-l coafez nicicum… Păi am continuat mai puternic cu fiecare apreciere, strângere de mână sau deget mare în sus primit pe drum.

\n

Cred că nu ne dăm seama cât de important este să spunem Bravo! atunci când avem motive s-o spunem…

\n

Mulțumesc.

\n", "protected": false }