Dă-i un [play] și citește. S-ar putea să nu-ți placă. Dar sunt șanse să te ajute, măcar cu puțin…
\n\nVăd de ceva vreme că abundă chestiile alea care ar trebui să fie simpatice cu ”Uraaa, e vineeeri!!”, imagini cu pisici în climaxul fericirii umane, zâmbind către tine pe Facebook.
\nE vineri, ai scăpat!
\nAi scăpat!
\nScuză-mă că te întreb… de ce ai scăpat? De ce anume te-ai lepădat, acum… că e vineri?
\nAi scăpat de muncă?
\nAi scăpat de locul ăla urât, trist, deprimant, populat cu oameni urâți, triști și deprimanți?
\nNu vreau să sune nicicum ciudat, dar… n-ai scăpat de nimic. Ai două zile scurte și-apoi te vei întoarce acolo.
\nZi de zi, o viață întreagă.
\nNu știu cât de optimistă ești, nu știu cât de optimist ești, dar… cred că noi ne dăm seama că la cum trăim, cât de prost dormim, cât de aiurea mâncăm… nu prea sunt multe șanse să încasăm vreo pensie pentru 20 de ani.
\nDeci… te vei chinui cu munca pe care o vezi și-o simți de rahat pentru vreo 40-50 de ani… și-apoi gata.
\nScuză-mă, dar… să te caci în planul tău!
\nDacă este atât de mare bucuria de a fugi vineri de la muncă, dacă este atât de mare depresia de a te întoarce luni din nou… băi, ceva nu e în regulă.
\nCeva nu e deloc în regulă.
\nÎn primul rând nu este în regulă să te supui singur unui chin care durează cinci zile din săptămână. Cinci zile din fiecare săptămână a vieții tale.
\nȘi nu vreau să fiu pesimisto-dramatico-penibil… dar nu avem extrem de multe săptămâni la dispoziție pe lumea asta.
\nPăi… atunci care este logica să te chinui cinci zile pe săptămână, săptămână de săptămână?
\nBani?
\nLucruri?
\nVacanțe? Păi cum facem? Ne întoarcem tot anul – minus week-end-urile – stomacul pe dos mergând la muncă, apoi ne relaxăm – vezi Doamne! – 21 de zile în vacanță.
\nDa, mișto, logic.
\nSă nu mă înțelegi greșit… nu-ți spun Dă-ți demisia!. Ar fi o prostie și oricum nu m-ai băga în seama.
\nSpun doar să-ți pui niște întrebări.
\nSpun să stai la un moment dat și să discuți cu tine și să vezi dacă nu cumva ar fi cazul să-ți schimb locul de muncă. Domeniul de activitate. Cariera.
\nGăsește ceva care să te facă să mergi la muncă fără să simți că mai mori puțin.
\nCeva care să te facă să mergi spre muncă fără să ai certitudinea că te pregătești să mai irosești o zi din viața ta.
\nVăd în jurul meu prea mulți oameni nefericiți.
\nCu ratele plătite, cu mașini mai frumoase decât a mea, cu vacanțe mai spectaculoase (nici nu-i greu, noi mergem cu rulota)… dar nefericiți.
\nÎi am în listă, văd pozele cu pisicuțe fericite că au scăpat de muncă vinerea și cu cățeluși plouați și depresivi că se întorc azi la muncă.
\nLoc de muncă perfect nu există. Meserie perfectă nu există. Salariu perfect nu există.
\nȘi nu cred că poate susține cineva că merge în fiecare zi la serviciu cu o poftă nebună, cu o fericire că… Tată, mă duc la muncă, iuu-huuu!
\nNici actorii de filme porno nu cred că au chef să meargă la muncă în fiecare zi (hai că exemplul nu-i rău, nu mai da ochii pe bulgari, pudibondule!).
\nDar e o diferență enormă între a nu merge la muncă cu plăcere și… a te târî plin de dezgust.
\nE o diferență enormă între normalitate și depresie.
\nDacă e depresie, dacă e degeaba, dacă nu ți-e bine… pleacă de-acolo. Sau nu te mai văita.
\nAi o singură viață. Ești singurul responsabil pentru ea.
\nNu eu, nu părinții tăi, nu prietenii tăi, nu perechea ta… tu ești responsabil.
\nAi o singură viață.
\nE luni. Merg spre muncă.
\nLater edit: Te rog, nu-mi răspunde cu ”În România oamenii sunt așa și pe dincolo…”. Eu nu vorbesc aici despre România. Vorbesc despre tine.
\nNu duce discuția la nivel național și interplanetar, azi nu facem… macroeconomie.
\n", "protected": false }