Ieri pe dupa amiaza – seara, inainte sa ajung in redactie, ma suna fiica-mea si-mi zice ca are o ora libera. Clipesc nauc si-i spun “Tocmai am iesit dintro intalnire, iesim la o plimbare?“. Se arata totalmente de acord si ma duc s-o iau din casa. A mea bine-dispusa nevoie mare ca s-a inscris la toate concursurile inventate vreodata in scoala unde invata.
\nSi ne-am plimbat, am stat de vorba, mi-a povestit si i-am povestit, ne-am luat niste covrigi cu mac… in sfarsit, chiar quality-time, nimic spectaculos dar extrem de placut.
\nLa un moment dat, cum mergeam noi de manuta (ea cu manuta, eu cu cazmaua mea cat capacul de wc), trece pe langa noi un maidanez simpatic. Dupa cum mergea aveai impresia ca patrupedul trebuie sa ajunga undeva, cu pasi siguri si privire (?!) preocupata. Noi doi vorbeam dar ne uitam la caine, ca remarcaseram amandoi ca blanosul avea un aer foarte preocupat, ii lipsea costumul si puteai jura ca e un corporatist in drum spre munca.
\nSi cand ajunge cainele in dreptul nostru ne arunca o privire si se opreste in drum, noi trecem de el dar dupa cateva secunde intoarcem capul si vedem ca asta micu’ cu patru picioare incepuse sa se tina dupa noi. Si fiica-mea zice:
\n– Ia uite-o si pe Scufita Rosie cum se abate ea de la drum cand il vede pe negru!
\nM-am pus in fund pe trotuar si-am ras mai bine de 5 minute. Ei i se paruse buna gluma, da’ parca nu asa de buna incat sa-l vada pe tapso sufocandu-se de ras. Am pus-o sa-mi explice cum de i-a venit treaba aia in cap.
\n– Pai n-ai vazut cum mergea el, ocupat tot, pana sa te vada? Cum mergea si Scufita Rosie prin padure. Si cand te-a vazut a facut de parca tocmai s-a intalnit cu Lupul, si-a abandonat toate treburile…
\nCrestem si imbatranim, si astia micii se fac mari si mistocari de nici nu ne dam seama cand…
\n", "protected": false }