O să fiu direct, așa cum îmi place să fiu atunci când intru în subiecte care ar putea agita spiritele: e tare, e frumos, este spectaculos de mișto (și de greu, uneori) să fii părinte.
\nDin momentul în care realizezi că urmează să ți se spună tată (vorbesc despre mine, nu generalizez, nu extrapolez), în sufletul tău se întâmplă lucruri.
\nLucruri care explodează în momentul în care vezi mutra șoarecului opărit, cu mânuțele defazate și cu gesturile alea nesigure și repezite.
\nApoi te înmoi ca înghețata pe plită când îți ia moaca în mâini și-ți spune “Tati!”.
\nȘi aș putea să fac o compunere cu fiecare moment din ăsta frumos prin care treci ca părinte.
Și, sigur, pentru majoritatea oamenilor, e foarte mișto să fii părinte, să îngrijești, să crești, să educi.
\nO fi și chimie, o fi și programarea ADN dată de nevoile speciei… ce-o fi, e bine.
Dar ar fi bine să nu mai tăunim pe toată lumea cu chestia asta:
\n\n– Și, voi când faceți copil?
Am auzit prostia asta de milioane de ori, până să vină Namiko.
\nAsta e o întrebare extrem de intruzivă, chiar dacă e pusă din cele mai bune intenții.
\nPentru că, deși pui întrebarea dorindu-le binele celor doi (trei, patru, fiecare cu filmul lui), te bagi într-o poveste care e doar a lor.
\nȘi dacă tu-i întrebi asta nu e ca și cum vor spune…
\n\n– Bă, da’ chiar, asta uitasem! Că știam noi că parcă ne scapă ceva! Marine, hai, repede, dă cu mine-n tufișul aista și hai să-l facem pe Neluțu!
Fiecare om are ritmul lui. Fiecare cuplu are ritmul lui.
\nȘi e ca-n povestea cealaltă, cea cu “Și, mai slăbim și noi?“.
\nDa, taică, slăbim, dar acum că m-ai întrebat nu e ca și cum… gata, mă lepăd de sarmale!
\nȘi ceafă.
\nȘi cartofi prăjiți tăvăliți cu niște mujdei și înghesuiți cu câteva cubulețe de telemea din aia sărată bine.
Întrebarea nu rezolvă nimic. Ba din contră.
\nDacă omul vrea să intre în subiect… o va face singur. Ai răbdare.
Și mai e ceva: ia în calcul că poți pune întrebarea asta unor oameni care vor, dar care încă nu reușesc.
\nTe-ai gândit vreodată cum le sună oamenilor întrebarea ta?
\nCe ar putea să-ți răspundă și să nu te mintă?
\n– Păi… da, vine și copilul. Doar stai nițel să-l conving pe Nemilosu’ să-și îndrepte spatele puțin.
\nSau…
\n– Da, facem copilul, doar că am niște cocoloașe pe trompițe. Stai că ne luăm compresor, că avem nevoie și la bicicletă, desfundăm și gata!
\nDe fapt, se va ajunge la eschive, la “Acum avem prea multă treabă…” sau la “Stai întâi să ne luăm casă.“…
\nÎncă o dată… știu că de cele mai multe ori întrebarea și abordarea asta pleacă de la un gând bun.
\nDoar că poate omul nu reușește… și nu-l ajuți deloc cu întrebarea ta.
\nOri poate că e într-un cuplu în care ține la celălalt… dar nu simte că e omul cu care va face copii și alături de care va îmbătrâni.
\nCum ai vrea să-ți răspundă?
\n– Măi, eu am în plan să fac copil, dar simt că George e doar o etapă din viața mea. După ce ne mai facem de cap o să-l părăsesc și găsesc un bărbat adevărat cu care să fac copii.
\nGeorge prea o rupe pe GTA V și Fortnite. Și, în plus, e și leneș.
N-are ce să-ți răspundă. Și o să ajungă iar la eschive ca cele de mai sus.
\nSau poate că nu vrea, încă. Poate consideră că mai are de copilărit, de făcut prostii, de pierdut nopți, de… ce vrea el. Sau ea.
\nPentru că, sigur, mulți consideră că să devină părinți este cel mai important lucru pe care l-au făcut în viața lor.
\nȘi au tot dreptul să simtă, să creadă și să spună asta.
Dar sunt și alții care n-au ajuns la aceeași concluzie. Și elegant ar fi să-i lași pe treaba lor.
\nPlus că mai sunt oameni care au ajuns la concluzia că ei nu vor să facă. Punct.
\nAșa cum tu ai decis că vei face și că-ți dorești… ei au ajuns la concluzia că nu vor.
\nȘi dacă își doresc o dezbatere pe tema asta, stai liniștit… te vor anunța. Până atunci… s-ar putea să prefere alte teme de discuție.
Și scriu toate astea de mai sus gândindu-mă că nu oprești necunoscuți pe stradă să-i întrebi când fac copil.
\nTot pe prieteni îi întrebi.
\nȘi poate unii dintre ei ți-ar spune s-o lași mai moale cu întrebarea asta, dar nu știu cum (dacă primești articolul ăsta de la cineva… să pricepi aluzia, zic).
Hai, duminică frumoasă și mult zâmbet!
\n", "protected": false }