Cât e încă destul de cald afară, eu și Andreea mergem cu motoreta sau cu scuteretele. E mai rapid, muult mai ușor de parcat și, în plus, o și forțez să mă țină în brațe.
\nEi bine, căștile noastre moto sunt dotate cu un intercom bluetooth, să putem vorbi la telefon sau între noi în mers fără să răcnim ca disperații în interiorul borcanelor.
\nÎn cască se aude foarte bine atunci când vorbește celălalt, difuzoarele sunt măricele și sunetul e curat.
\nTotuși, raza căștilor e mai mare decât te-aștepți, ne auzim între noi și când ne îndepărtăm unul de celălalt și la 20-25 de metri.
\nIeri oprim la benzinărie.
\nEu trag utilaju-n pompă, deschid capacul și înfig baioneta pompei în gura rezervorului.
\nAndreea sare de pe motor și o taie direct înăuntru, astfel încât imediat cum am terminat alimentarea să poată plăti și să plecăm rapid.
\nPompa mergea, a mea stătea cuminte în benzinărie.
\nSeară, liniște, benzinăria goală.
\nMă uit la ea. Și cum stătea ea în profil, așa, față de mine, îi observ linia fundului.
\nEa cu casca în cap, intercomul deschis… știind că sunetul e doar în cască și că nu se-aude afară, nu m-am putut abține în a-i spune:
\n– Domnișoară, dar ce trup mișto aveți.
\n– Termină, tembelule.
\n– Moamă, dar ce chestii-mi vin în cap, referitor la dânsul…
\nA mea zâmbește, lasă nasul în jos și-mi mai spune o dată:
\n– Taaci!
\n– Cum să tac, atunci când văd așa frumusețe de trup?! V-aș putea spune ce i s-ar putea întâmpla dacă ar cădea pe mâinile hulpave ale unui psihopat?
\nEu, încurajat că o văd pe-a mea încurcată, doar nu era să mă opresc!
\n– Psihopatul ar putea să facă niște chestii, ce-ați zice de treaba asta?
\n– Aș zice să taci și să termini cu benzina aia!
\nPompa terminase deja, evident… dar eu încă nu făcusem pocinogul până la capăt. Așa că…
\n– Adică nu c-aș fi eu psiho-pupu, dar cred că știu ce-ar face…
\nS-a întors către mine cu ochii mari! Cu dreapta îmi făcea semn să nu, dreapta a ridicat-o către butonul de oprire al intercomului, dar eu am fost mai rapid.
\n– Ar putea să… (nu pot să repet aici, era doar pentru urechile ei…).
\nI-am zis ce cred eu c-ar putea fi în mintea psihopatului, referitor la trupul dânsei.
\nȘi-atunci s-a întâmplat ceva ciudat. Domnul de la casă a ridicat privirea către Andreea și a făcut ochii mari.
\nPe-a mea a luat-o cu leșin. Era violacee la față, cu pete verzi și niște dungi din astea roșu-Ferrari! A închis cu degete febrile intercomul, a pus cardul bancar pe tejghea, eu am pus pompa în furcă, a plătit, a luat bonul, a ieșit din benzinărie roșie ca focul la moacă, s-a urcat pe motoretă și-am tăiat-o acasă.
\nEu am râs în cască tot drumul, ca orice bărbat după ce face un pocinog, dar acasă am pățit năcazul… am făcut două ore teste cu căștile, să vedem dacă se aude ceva înafara căștii.
\nAm concluzionat că nu se aude nimic.
\nȘi, totuși, la ce făcuse domnul de la benzinărie ochii mari?
\nAm concluzionat că se auzise altceva simultan, deci onoarea Doamnei a rămas neatinsă…
\n", "protected": false }