Mă trezesc cu niște bătăi în ușă.
\nAseară am adormit-o pe Namiko dar apoi le-am lăsat pe fete să doarmă singure, când am filmări chiar trebuie să mă odihnesc… așa că am dormit singur.
\nȘi mă trezesc cu niște bătăi în ușă. Mă uit la ceas: 06:30.
\nȘtiam că și Andreea pleacă la filmări devreme, dar… ce să vrea de la mine?!
\nMă ridic încet din pat, bolborosind ca un ibric bătrân uitat pe foc, mă îndrept de șale și plec șonticăind către ușă.
\nGlisez ușa – da, e singura chestie de bogați de la noi din casă – și mă lovește ca un tsunami: Andreea, goală pușcă, în cadrul ușii.
\nDin spate bătea lumina prin fereastră și îi dădea un glow din ăsta suprarealist.
\nDe pe piele îi picurau picături mari de apă, mirosea toată a șampon și gel de fructe și de pe umeri i se ridicau mici fuioare de abur.
\nClipea cu încetinitorul către mine, cu ochii ei mari și albaștri…
\nPărul îi era ud și apa din el i se prelingea apoi pe umeri în jos, pe sânii jucăuși, plini și, trebuie să recunosc, ușor înfrigurați… dacă știi ce zic. Știi ce zic?
\nMi-au alunecat apoi ochii spre șoldurile și coapsele ei, tensionate și surprinse de un fior neașteptat… probabil e prea răcoare în casă.
\nMinionă, diafană, cu pielea udă și picurând stropi la fiecare mișcare, în toată voluptatea ei privindu-mă din cadrul ușii…
\nAm leșinat. Mi-am revenit. Am murit. Și-am înviat. Dar ce-am mai înviat!!
\nȘi-apoi s-a uitat la mine, cu ochii ăia mari și albaștri s-a uitat direct în ochii mei și-a zis:
\n– Fugi repede că s-a trezit Nami și eu trebuie să termin dușul și o tai la filmare!
\nȘi-a fugit în baie, a închis ușa și am auzit cum întoarce și cheia în broască.
\nM-am dus plângând în hohote lângă copil, a trebuit săraca aia mică să mă legene pe picioare ca să adorm la loc…
\n", "protected": false }