un dialog de Andreea Caprescu
\n
\n [da-i play si citeste]
Nu o sa te intreb ce mai faci. Stiu ca iti urmezi cursul. Am nevoie cu disperare\r\nde iubire. Daca se poate, azi sau maine. Sa nu mi-o aduci in ultima zi a vietii,\r\npentru ca nu ma va gasi acasa. Poate o sa imi faci rost si de nitica putere.\r\n\r\nCaci, vezi si tu, e mult prea trist sa zaresti pe strazi cocoloase rostogolite.\r\nIn noianul de griji facturate lunar. Nu esti un filantrop. Dar, macar de dragul\r\nanilor ce i-am casat ai putea sa-mi daruiesti intelepciune. Nu ca sa-I cer de\r\nun deceniu acelasi lucru lui Mos Craciun. Si nici sa incropesc inlacrimata\r\nscrisori unui destinatar fara putere de raspuns. Ci ca sa supravietuiesc iubind\r\nintr-un haos in care increderea e un trofeu rar, nescos la concurs.\r\n\r\nAm inteles, esti destinul batut in cuie. Mi s-a povestit ca tu trasezi drumul meu.\r\nSi ca eu sunt purtatoarea ta de zile. Cu tot respectul, cred ca destinul meu s-a\r\nimbatat iar si de aceea nu-mi gasesc calea. Poate reusesti sa ma scoti din traficul\r\nzilnic in care oamenii nu-ti dau binete. Si sa ma calmezi cand observ ca\r\nvanzatoarele prost platite iti vara marfa expirata in plasa.\r\n\r\nPoate infiintezi fara vreo taxa, un coltisor de lume, in care balacarerile politice\r\nse sparg inainte sa se auda.\r\nPeste o luna, poate inventezi o ora in care lumea sa nu poata minti. Si alta in\r\ncare toti sa ne intoarcem acasa, la biblioteca parasita.\r\n\r\nNu o sa iti cer numerele de la loto. S-au deschis destule sali pentru jocuri de noroc.\r\nUnde si tu trimiti jucatori ce-si irosesc sansele, cu banii copiilor inca nevorbitori.\r\nCand merg cu tramvaiul sper sa mai pot gasi batrani care nu lovesc cu bastonul, fiindca\r\nte-ai impiedicat ca un prost. Si ca fetele triste de dimineata nu se mai ascund in\r\npaginile unui ziar cu susul in jos.\r\nMa tot gandesc daca cineva te corvodeste. Daca te santajeaza, fiindca esti scris sa nu\r\nte vezi, ci doar sa fii simtit. Poate ai sa imi spui daca te intrerupi de fiecare data\r\ncand suferim adanc. Sau daca razi cand imi chitesc babeste monezile. Cu siguranta, tu\r\nn-ai grija intretinerii ori a oalei cu ciorba in care musai trebuie sa se vada carnea.\r\n\r\nCu orgoliul tau de invizibil poate imi explici. Cu ce sunt mai fericiti copiii cu\r\nhainele de firma. Si cu ce sunt mai bogati afaceristii fara scrupule. Poate ma scapi\r\nde dulcele egoism care necajit trage a razbunare fara sens. Si imi tii o teorie pe\r\ncare parintii au uitat sa o demonstreze. Cred ca ai si tu acolo, un dram de autoritate.\r\n\r\nNu-ti inteleg insa politele pe care ai ales sa le achite prunci cu cancer.\r\nSa nu ma minti! Ii vad la televizor.\r\n\r\nIncredibil, dar nu-ti voi cere fericire. Banuiesc ca e un praf pe care il arunci in\r\nce sac vrei tu, cand esti binedispus. Am pretentia unei vorbe bune si a modestiei cu\r\ncare am pasit atunci cand mi-am dat seama ca stiu sa merg. De cafeaua aia ieftina,\r\nmacinata la butic, care era atat de aromata la aburul unui sfat de cumatru sincer.\r\nSi de tot timpul pe care il poti imprastia.\r\nCaci, cu mana pe inima, tu nu stii ce grabita a devenit lumea. Daca n-oi mai fi\r\ncand te decizi sa-mi devii un destin fidel, lasa toate astea altcuiva. Am invatat\r\nca dar din dar se face Rai.\r\n\r\nStiu de cand am oferit mamei intr-un Craciun ultimii banuti din portofel. S-apoi,\r\nprin zapada am gasit altii. Probabil ca tot munciti. Nu-ti cer nici sa fiu bogata\r\nori vreo ducesa infumurata.\r\nFa-ma saraca, dar iubita. Lipseste-ma de lux, dar da-mi murmurul linistitor al\r\nomului care-mi spune ca va fi bine. N-ai fi tu un destin mai incapatanat ca mine!\r\nDa-mi pacea sau dreptatea.\r\n\r\nAsigurarea ca cel ce-ti citeste cu voce tare randurile mele nu e beat,\r\nbogat sau prea iubit.\n", "protected": false }