Scoateți femeile din bucătărie! Și-apoi să vă văd cu constipații de jar în priviri

{ "rendered": "

Ca să ne fie treaba clară, n-am în obicei să vorbesc despre textele altora pentru că oamenii se jignesc ușor. Și n-am chef să-mi iau neamurile la rând cu X și Y pentru că am avut tupeul să le ciupesc din glorie criticând ce-au scris.

\n

De data asta e altfel… pentru că Andrei mi-e prieten. Și pentru că sunt unul dintre puținii care l-au bătut la cap să scrie, pentru că înainte s-o ia pe drumul ăsta ne-am întâlnit și i-am explicat ce e aia blogging și l-am încurajat s-o facă. Nu, nu-s vreun erou dar mă bucur că uneori dau sfaturi care se dovedesc 100% utile.

\n

Așadar o să scriu despre Andrei Vulpescu.

\n

Care iubește o femeie cu purtări alese și cu jar în priviri.

\n

Da, chiar așa e aleasa lui. Frumoasă, elegantă cum rar mai vezi, cu o ironie fină mereu prezentă, foarte plăcută în orice fel de conversație și… da, cu jar în priviri.

\n

Și într-un fel înțeleg de ce Andrei spune asta, și citez:

\n

Ca să ai nevoie de femeie în bucătărie îți trebuie câteva lucruri:
\n1. Să semene cu mă-ta, care te-a învățat să ți se facă totul dupa bunul plac;
\n2. Să fii antitalent și jur că mi-e greu să cred că dacă nu bați două ouă știi unde e clitorisul;
\n3. Să fii comod – și atunci aia ar trebui să se întrebe ce caută lângă tine;
\n4. Să fii nesimțit! și atunci aia chiar ar trebui să-și pună întrebări serioase despre ea.

\n

1. Andrei, nevastă-mea chiar seamănă cu mama. Aceeași zodie, aceeași profesie (înainte să se apuce de TV, Andreea era bancher, ca mama), aceeași încăpățânare și aceeași dedicare pentru carieră. La fel de dedicate familiei sunt amândouă și, chiar dacă le despart vreo 30 de ani, au același stil de a-și teroriza bărbații… săracul tata mi-e martor. Deci, da… Oedip și Helen Fisher totodată.

\n

Totuși, mama nu mi-a făcut niciodată după bunul plac ci… după cum trebuia să fie. The hard way de cele mai multe ori…

\n

2. Da, sunt antitalent. Sunt complet pe lângă. Sunt ”Doamne-ferește!” în bucătărie. Plus că nu-mi place. Deloc.

\n

3. Sunt cel mai comod om în viață. Dar comod nu înseamnă leneș, domnule.

\n

4. Ba nesimțit nu-s deloc. Ba chiar sunt foarte simțit. Când e ceva de cărat, eu car. Când e ceva de reparat… eu repar. Eu mă ocup de țevi sparte, de plăcuțe de frână și de siguranțe. Eu schimb becuri în casă și uleiuri la mașini, eu repar gardul și chiuveta. Eu resetez wi-fi-ul, setez televizorul, calibrez centrala și schimb furtunul de la duș.

\n

Și-atunci când sare vreun individ în curte cu gândul de a fura ceva… eu sar din izmene și mă duc să rezolv problema, n-o trimit pe ea cu jar cu tot.

\n

Și știi de ce fac toate astea? Pentru că așa ne-am organizat noi, atunci când ne-am decis să ne trăim viața împreună.

\n

Așa că ea, cu tot respectul față de eleganța care o poartă prin viață, să-și ia jarul din priviri și să facă un pui cu lămâie, tată, măcar din când-în-când.

\n

Că schimbatul țevilor, statul prin service-uri cu mașinile și alergatul pe scări cu baxurile de apă… ce crezi, Andrei al lui Vulpescu? Fac foame! 😀

\n

Și să nu avem discuții imbecile… asta n-are nicio legătură cu misoginismul sau, vezi-Doamne!, exploatarea femeii.

\n

Au legătură cu organizarea unui cămin în care fiecare face câte ceva.

\n

Că, desigur, dacă suntem născuți la castel, cu botoșei, bonă, ceai la ora cinci și pian cu coadă lungă în sufragerie… atunci, desigur, o ardem eleganți și cu jar în priviri și nu schimbăm nici becuri și nici nu facem ciorbă de lobodă, că ne fac alții.

\n

Dar dacă ne-am mutat împreună în Berceni… eu pun mâna și desfund veceul în timp ce tu pui mâna și faci niște paste carbonara, draga mea frumoasă și elegantă plus jar în priviri.

\n

Mă rog, a mea n-are jar în priviri… are laser.

\n

Știi privirea laser? E aia pe care ți-o trage când uiți să strângi căcații câinelui de prin curte și vine mumă-sa în vizită și se afundă accidental prin ei. Desigur, cu grație și eleganță.

\n

Și dacă ea mă arde cu privirea laser când uit să strâng prin curte, cred că are și amărâtul de mine dreptul să o luminez cu privirea tip lanternă cu halogen atunci când uită să-mi înșire și mie trei chiftele într-o farfurie.

\n

Că așa merge treaba, Andrei Vulpescu… o mână o spală pe cealaltă. Și soțul face chestii pentru soție, în timp ce și soția face chestii pentru soț. Și, desigur, nu sunt condiționați unul de celălalt… dar undeva trebuie să fie un echilibru.

\n

Că dacă eu car, repar, schimb, construiesc și curăț în timp ce-mi ghiorțăie burta de foame, iar ea… cu jarul în priviri… mai bine mă mut singur și-mi fac singur jar, la grătar. Cu o ceafă deasupra. De porc. Și o salată lângă.

\n", "protected": false }