Să scrii despre iubire e oarecum trist…

{ "rendered": "

Da, e aceeași piesă de mai devreme, dar dă-i play… o să te ajute să intri în starea mea.

\n

\n

Am scris postul de mai devreme cu inima creponată, cu o greutate pe piept, cu un nod amar în gât.

\n

Am fost martorul poveștii lor de iubire. Am fost tainicul sfetnic al fiecăruia, am fost prietenul din umbră al unei iubiri care astăzi s-a întins pe pământ și a murit.

\n

Am fost acolo când s-au cunoscut, i-am luat de mână și le-am făcut cunoștință. Nu-i știam dar am văzut ce ocheade-și trăgeau, sfioși ca niște copii de grădiniță.

\n

Mi-au scris cearceafuri întregi de mailuri când se certau și le răspundeam cu răbdare până se sunau plângând…

\n

Înainte s-o ceară de nevastă am stat de vorbă trei ore în care îmi explica de ce ar fi bine să-i fie soț… și înainte să-i spună Da! ea m-a sunat și ne-am văzut, tremura de emoție și cu toate că are aceeași vârstă cu mine își frângea mâinile ca o adolescentă sărutată pentru prima dată.

\n

Când le-au spus că nu pot avea copii… i-am ținut în brațe și-am plâns toți trei. Era un aranjament cumva imposibil de cinic… niciunul dintre ei nu putea avea copii. Și ei erau împreună. Și se iubeau așa cum nu am văzut nici măcar în filme.

\n

Au trecut împreună prin incredibile încercări și toate greutățile n-au făcut altceva decât să îi unească și mai tare.

\n

V-ați iubit, idioților, mai frumos decât știam că pot oamenii să se iubească. V-ați ținut de mână prin cele mai urâte furtuni, v-au lovit cele mai puternice ciocane, v-a pălmuit viața atât de tare încât nu trebuia să mai existați… iar voi ați găsit puterea de a vă spune Te iubesc, perechea mea! și-ați zâmbit apoi de ne făceați pe toți să ne gândim că sunteți cumva de pe altă lume!

\n

Și-apoi ea mi-a dat un mail de rahat în care îmi spunea, îmi repeta obsesiv, îmi povestea în 99 de variante diferite același lucru… că ea nu mai e mulțumită. Că are nevoie de mai mult. Că simte nevoia de mai multă dragoste. Și că l-a părăsit.

\n

I-am scris imediat lui… și el mi-a răspuns simplu… M-a părăsit. Dar e OK, e mai ușor așa, oricum o părăseam eu. Am cancer, mi-au mai dat maxim trei luni. Vezi că am plecat.

\n

Ea îl caută disperată acum, mă întreabă dacă l-am găsit. Eu caut degeaba, el… nu mai e nicăieri.

\n

Și după ce-am încercat totul… scriu pe blog din nou despre ei.

\n

De parcă ar mai avea ceva vreun sens pe lumea asta…

\n", "protected": false }