\nN-am dat niciodată în public sfaturi din alea grele, sfornăitoare, pe nicio temă.
\nCu atât mai puțin pe teme din astea legate de relație, dragoste, împreună.
\nN-o să încep nici acum. Eu spun, atunci când mă mai bagă câte unul în seamă, ce cred și cum o văd. Sigur uneori mai și greșesc… dacă nu chiar deseori.
M-a sunat acum câteva săptămâni. Era distrus. Se pare că ea s-a combinat din nou cu fostul iubit. De la o zi la alta și-a făcut bagajele și a plecat la ăla.
\nAl meu m-a sunat pe mine, că… ce să facă?
\nSă-l sune pe ăla și să se bată cu el? Să o sune pe ea și să o certe? Sau s-o implore să se întoarcă?
Înainte să-i spun orice… m-a bușit râsul.
\nĂsta al meu, deși mă știe de 2k de ani… a sărit ca ars:
– Bă, eu n-am sunat să râzi tu de mine!
\n– Da, mă, tu ai sunat ca să-ți plângem de milă împreună. Că e aia nenorocită, vezi-Doamne.
\n– Păi eu voiam să facem o familie, să ne luăm, să facem copii, să…
\n– Da, bre, iar ea n-a mai vrut asta. În loc să te bucuri că măcar unul și-a dat seama de eroare și a pus frână, tu te superi că… ce?
\n– Păi așa pui punct?! Pleci ca o…
\n– Și cum voiai, mă, să plece? Să-ți dea un mail înainte? Să aveți ședințe de board? Să convocați Consiliul Acționarilor?! Așa a putut ea să plece, așa a știut. Atât a putut. Și dacă pleca altfel… erai tu mai bine acum?
\n– Păi…
\n– Păi… ce? Ți-e greu? Înțeleg asta. Că ți-e orgoliul julit? Și asta înțeleg. Fă-ți un test și hai la o bere. Da’ de unde ideile astea cu “în săbii să ne săbiem cu Zmeul și în telefoane să ne înfurcăm cu Alba ca Zăpada!”?
\n– Pă tu ce-ai fi…
\n– Probabil tot o prostie. Da’ d-aia m-ai sunat pe mine, să n-o faci. Prostia, zic. Lasă oamenii în pace. Că n-a știut cum să plece… asta e. Dar a știut că trebuie să plece. Și bine c-a plecat acum, că n-ați mai făcut și trei copii până să se prindă.
\n– Da, mă, da’ io o iubesc!
\n– Ei, asta înțeleg. Dar poate că n-ai făcut tot ce trebuia ca s-o meriți. Sau poate ai făcut prea mult? Ori poate că nu aveai ce face să o meriți, pentru c-o merita băiatul ăla, fostul.
\n– Nu știu.
\n– Nici eu. Și probabil nici n-o să știi sigur vreodată. Gândurile astea cu meritatul le iei de aproape de zero de fiecare dată…