Sa dai. Sa risti sa dai. Si risti sa ai. Sau nu. Dar nu-ti poate reprosa nimeni ca n-ai riscat, ca n-ai dat.

{ "rendered": "

Buna dimineata! Ai baut cafeaua, ai pornit motoarele, esti bine? Sper ca esti… ia spune-mi ce crezi despre ce-am scris mai jos.

\n

La inceputul unei relatii de orice fel, risti. Nu e vorba ca-ti risti viata… dar iti risti timpul, energia, sentimentele.

\n

Risti sa ti le irosesti, cheltuindu-le pe cineva care nu merita. Sau pe cineva care nu va sti ce sa faca cu ele. Sau pe cineva care-si va bate joc de energia, timpul si sentimentele tale.

\n

Care-s variantele?

\n

Prima varianta este sa te aperi, sa risti cat mai putin, sa joci cat mai inchis, cat mai safe.

\n

Ce e de castigat? Siguranta ca o sa irosesti cat mai putin, o sa faci economie de mijloace, o sa minimizezi daunele. Dar cat de intim, cat de promitator sentimental suna “minimizarea daunelor”?

\n

Ce e de pierdut? Orice fel de dezvoltare frumoasa a relatiei respective. Totul se va fi zadarnicit din momentul in care vei fi jucat safe si inchis.

\n

A doua varianta este sa dansezi. Asta este inceputul de relatie pe care eu il vad cel mai bun, inceputul in care te arunci asa cum o faci atunci cand dansezi o melodie care iti place.

\n

 

\n

Atunci cand dansezi pe melodia care iti place nu faci economie de mijloace, nu minimizezi daunele, nu-ti protejezi energia, nu te gandesti ca s-ar putea sa-ti tocesti pantofii sau ca – Doamne Fereste! – c-o sa-ti rupi gleznele!

\n

Atunci cand dansezi… te arunci inainte insufletit, bucuros ca ai sansa sa dansezi, sa topai, sa razi.

\n

Si de cele mai multe ori, atunci cand te arunci in dans bucurandu-te ca un copil… ei bine, de cele mai multe ori, se termina cu bine.

\n

Desigur, sunt momente, sunt ocazii in care dansul nu se termina bine. Iesi din dans sifonat, obosit, terminat.

\n

Dar cred ca e mult mai frumos sa suferi din dragoste decat sa suferi din lipsa ei, sa suferi din cauza faptului ca ti-e frica sa nu pierzi.

\n

Eu asa am facut tot timpul. Si cu zambareata din imaginea de mai sus, dar si cu voi, fetelor. Cu voi aici pe blog, sau pe Facebook, sau pe Twitter, Pinterest, sau oricare alta metoda de interactiune am ales impreuna cu voi.

\n

De fiecare data cand am ales sa risc sa dau ceva, cat de mic sau cat de mare… de fiecare data cand am dat, voi mi-ati dat inapoi.

\n

Da, Domnilor, si voi, numai ca acum vorbesc cu fetele, nu va suparati pe mine.

\n

Si vorbesc acum cu fetele – Doamne sau Domnisoare – care isi petrec timpul si-aici pe cabral.ro, pentru ca trebuie sa le multumesc.

\n

Le-am facut acum cateva zile o urare… le-am urat “La muti ani!” de inceput de martie. Ei bine, 947 dintre fetele care ma citesc mi-au apreciat pornirea, initiativa, gestul.

\n

Si pentru aceste 947 de Doamne, dar si pentru celelalte, imi scot palaria si plec fruntea pana jos, la pamant.

\n

Si ce zic eu ca s-a intamplat se intampla de fiecare data: daca dai, daca oferi, daca risti sa fii cel care face primul pas… risti sa primesti inapoi ceva tare frumos. 

\n

Desigur, exista si varianta mai putin frumoasa. Dar daca vrei sa fii fericit… iti asumi riscul, Domnule. 😉

\n

Sa avem o saptamana buna, spor la treaba! Ne vedem pe-aci mai tarziu… 🙂 

\n", "protected": false }