Dă-i [play] și citește…
\n\nÎmi place să te fac să zâmbești pe blogul ăsta.
\nÎmi place să știu că reușesc să-ți pun un zâmbet pe față, unul cât de mic, oricât ți-ar fi ziua de grea, oricât de prost ți-ar merge, oricât de nasol ți-ar fi totul…
\nÎmi place să te mint puțin și să-ți arăt lumea mai frumoasă decât este ea.
\nÎmi place să-ți pun tot timpul sub nas partea plină a paharului, să-ți arăt viața prin lentile colorate viu, să ascund în spatele meu gri-ul.
\nÎmi place să te știu bine.
\nPoate e felul meu de a te proteja.
\nPoate e felul meu de a mă simți util.
\nPoate că așa-s făcut…
\nDar nu în seara asta, în seara asta cred că scriu pentru că simt că am nevoie să fac asta pentru mine.
\nCred că am nevoie să mă plâng cuiva.
\n\n![\"Georgiana\"](\"https://i0.wp.com/www.cabral.ro/wordpress/wp-content/uploads/2014/10/Georgiana.jpg?ssl=1\")
Georgi nu mai e. A încetat să lupte, n-a mai putut.
\nCorpul i-a cedat după niște complicații la plămâni, nu a fost o treabă legată de operația la creier peste care trecuse cu bine și care începuse să-i redea vederea, așa cum promisese.
\nGeorgi nu mai e aici.
\nS-a oprit.
\n\n", "protected": false }