Romania. Hip-hop

\nAveam putini ani cand s-a ridicat cortina, cand am inceput sa vedem haine “de-afara”, cand lumea se deschidea si ne minunam ca dupa gard mai exista oameni, alte lumi, alte muzici…

Eram intr-o gasca de pustani, si pana si numele de “gasca” mi se pare exagerat acum… Constantin Brancoveanu, Imparatul Traian, Prasilei, Alunisului… strazile pe care stateam noi si ai nostri, mici lumi, indepartate de lume, incredibil de departe de orice lume a hip-hop-ului, si, totusi, atat de aproape.

Yo! MTV Rap era un fel de iesire in oras, pentru noi. Ne imbracam in toalele de hip-hop-eri, ne luam sepcile cu cozorocurile indoite (eu aveam una portocalie, cu New-York Knicks – mandru nevoie-mare!), trageam pantalonii mai jos si… ne strangeam la Gulie, sa vedem, frate, emisiunea!

2Pac, Public Enemies, Wu Tang Clan, Biggie, multi erau si-atunci, le stiam versurile pe de rost, clipurile, gesturile… nu-i imitam, intelegeam ca sunt alte lumi, alte uzante. Dupa emisiune ieseam pe scara blocului, Rata tinea beat-ul din gura, eu ma bagam la backing-vocals, Mario incepea sa spuna pe gura ofurile scrise pe cand avea pauze la munca, muncea la Metrorex, echipa de intretinere sine.

Apoi am crescut, am continuat sa ascultam aceleasi beat-uri, alti oameni si alte voci au venit, a aparut Rap-Attack, concertele de hip-hop romanesc, bagau la greu baietii de la R.A.C.L.A. (rime alese care lovesc adanc – zambesc tamp caci imi dau seama ca n-am uitat nici macar asta)…

Iar alte valuri ale evolutiei… si la un moment ne-am trezit ca ascultam manele cu ritm de Tupac Shakur! Am clipit isteric, am ridicat ochii si ne-am uitat unii catre ceilalti si… am preferat strainezii. L-am evitat pe 40 de eurocenti (50Cent, da), cu ride-urile si lanturile lui de aur, am spus un “Nu!” politicos multor track-uri cu care nu aveam legatura… caci, stiti si voi, de multe ori maneaua e sora cu hip-hop-ul, la fel cum negrul si tiganul pot fi la fel.

De ceva timp dau peste oameni care, cu un microfon si cu un beat bun in spate, arata ca se poate face hip-hop si pe romaneste, si inca bine.

L-am avut pe Grasu XXL la evenimentul Pentru Erika III (apropos, e bine micuta), il stiam de ceva vreme dar cand l-am auzit live mi-a placut si mai mult. Spuneam acum ceva vreme de Guess Who, mai sus l-am cocotat pe Kreuzet… nu sunt singurii care suna bine, ma sunt si altii.

Sunt si multi care inca se balabane pe linia aia a “Sunt borfas si o ard cu maria-ioana in cartier!“… in timp ce le cer parintilor bani pentru Chupa-Chups… dar lasam durii in plata lor, noi suntem mai soft.

Si cand spun hip-hop de calitate ma refer si la mesaj, si la versuri, si la cum e asezat verbul in propozitie, si la linia muzicala. Nu ma refer si nu atac comercialul, caci nu am o problema cu el. Exista si comercial cu mesaj adevarat si percutant, asa ca…

In sfarsit, ce ma chinui sa spun eu aici in cuvinte prea multe e ca… aud din ce in ce mai mult hip-hop de calitate*, si asta ma bucura.

* spun hip-hop dar vorbim si de rap, de down-beat, de rythm and lyrics (R&L), de toata familia, pana la urma…