Răzbunarea bărbatului însurat (post numai pentru bărbați)

{ "rendered": "

Plec cu scrierea postului ăstuia de la o chestie gustoasă (de-aia e și publicat la categoria ”pentru copii”), dar sunt valabile toate trei variantele de autonomie. Dar s-o luăm de la capăt…

\n

Domnilor, nu știu de câtă vreme sunteți voi însurați dar eu… îmi dau seama că suntem luați de pinguini.

\n

Că nu mai dau două dude stroflocite pe ce-am avea și noi de spus prin casă… mai treacă-meargă.

\n

Că nu ne mai bagă nicio critică în seamă… mai lasă de la noi.

\n

Că ne iau tot timpul la mișto atunci când vine vorba de trupurile noastre sculptate în… bere, să spunem că suportăm.

\n

Dar ce mă enervează pe mine cel mai tare este că ne consideră dependenți de ele.

\n

Se uită la noi cu înțelegerea miloasă cu care Mama Găină (cloșca, cum ar fi) se uită la puii ei cei galbeni și pufoși…

\n

– Fără mămica voastră nu mai aveți nicio șansă!… așa spun, și-apoi ne iau în râs orice îmbățoșare.

\n

– Dacă nu vă luam noi… nu vă mai lua nimeni!… de parcă ne-au luat de pe stradă, vai mama noastră, ne-au băgat în casă și ne-au dat o ciorbă caldă.

\n

– Acum că ai îmbătrânit nu te mai ia nimeni… așa zice și în timpul ăsta se uită condescendentă la începutul tău de burtică, de parcă ai avea acolo un monstru, nu un buric mai umflat. Insesizabil.

\n

– Fără mine ești complet neputincios!… glăsuiește și-apoi se-apleacă să ia ceva prin frigider, ca să-ți pună ție ceva sub nas.

\n

Ei bine, e vremea să obținem puțină autonomie! Și pentru asta trebuie să ne dăm seama unde sunem noi mai dependenți… haine, mâncare, sex.

\n

1. La haine e simplu, pe bune: porți o săptămână la rând doar haine ori colorate, ori albe. Asta înseamnă că după săptămâna asta le arunci pe toate la spălat, le pui la program de sintetice (așa nu ai cum să le strici), o mână de detergent, o cană de balsam… și gata!

\n

Apoi… puțină atenție când le pui la uscat și dacă ai și puțin noroc… le poți purta fără să le calci! Autonomie curată!

\n

Toată treaba este să nu porți și albe și colorate în același timp, că așa te încurci în ele, le pui la grămadă la mașină, se pătează unele pe altele și… râde de tine, te persiflează și îți demonstrează încă o dată că ești un pămpălău dependent de ea. Și-așa ceva nu mai poate fi permis!

\n

2. La mâncare… e aproape la fel de simplu: fii musafir! Te duci în vizită de câte ori poți, după un program bine stabilit, rulând astfel toți prietenii. Încearcă să ajungi pe la ei, din întâmplare, exact pe la ora mesei. Eu așa fac. Merge de fiecare dată, mai ales dacă ești băiat fin și nu te duci cu mâna goală: mai o sticlă de vin bun, mai un buchet de flori nevestei prietenului, mai o vorbă bună și-un compliment… și te-ai scos.

\n

Dacă nu merge cu prietenii (sunt șanse ca și soțiile prietenilor să-i țină pe sendvișuri și apă, ai oricând soluția restaurant sau comandat de mâncare acasă. Ai variante multiple, că de-aia ziceam la început că motivul articolului este unul gustos.

\n

Tocmai ce-am terminat de ronțăit o pizza de la PHD (una din alea noi, cu brânză în inelul exterior de la blat*).

\n

Partea bună, atunci când o rezolvi cu mâncarea fără pic de ajutor de la nevastă, este că îi tai satisfacția aia de a te vedea amărât și plin de jeg, venind cu miloaga la o glastră de ciorbă și-o lingură de tocăniță.

\n

Când ajunge acasă și te găsește plescăind mulțumit, puțin murdar de mâncare la colțul gurii… se uită la tine și zice Aoleu, soțul ăsta al meu este din-ce-în-ce mai autonom de mine!… gata, ai băgat-o în groază!

\n

3. Acum, la ultimul punct de autonomie, cel cu sexul… nici măcar eu nu m-am dumirit cum să devenim autonomi de ele. Adică… știu eu ceva variante, dar niciuna nu se compară cu… hai să-ți arăt bucuria tinereții!.

\n

Totuși, e foarte important să ne comportăm ca și când nu ne-ar interesa.

\n

Dacă solicită ele… Bine, hai că-mi fac pomană cu tine. Dacă nu menționează nimic… mukles și noi, jucăm dur!

\n

Recapitulare:

\n

– ne îmbrăcăm alternativ, o săptămână haine colorate, o săptămână haine albe;

\n

– mâncăm la prieteni, la restaurant sau prin vecini. Sau, și mai bine, comandăm acasă.

\n

– ne comportăm ca și când nu ar fi o chestie de mare interes dacă se plimbă goale prin casă. Păi… ce, n-am mai văzut?! Lasă, lasă, că putem și fără!

\n

 

\n

*m-am dat și azi și-acum două seri autonom și-am comandat de la Pizza Hut Delivery blatul ăla nou, crunchy, care are marginea acoperită cu miere și fulgi de porumb crocanți, iar la interior are cremă de brânză. Rezultatul e simplu… nu mai rămân nici măcar marginile în farfurie, razi tot! E disponibil și la Pizza Hut dar și la Pizza Hut Delivery. Și cronțăne. E de bine.

\n

\n", "protected": false }