Îmi dă iar târcoale o răceală din aia mizerabilă, de vreo două zile simt cu vrea să se insinueze în viața și trupul meu firav.
\nAzi am zis să opresc la o farmacie, să-mi iau una-alta, poate de data asta scap fără febră și aproape deces.
\nCând intru în farmacie mă biciuie peste ochi.
\nGlasul ei.
\nGlasul ei suav ca o sirenă de alarmă de la o fabrică de bobine.
\n– NU E BUN ĂLA! NU E BUN! AȘA CEVA NU!
\nAșa de tare a răcnit că m-am blocat, o secundă de neatenție și… ușa farmaciei s-a închis încet în spatele meu. Eram captiv!
\nInstinctiv am băgat capul mai adânc între urechi, am început să calculez cum naiba să fac să cer ceva care să n-o supere pe duduia degrabă urlătoare.
\nO voce molcomă, de mamaie cumsecade, încerca să spună ceva. Dar… ce, te pui cu Răcnetul Carpaților?!
\n– ALTCEVA! POATE ALTCEVA! DE CE NU AI REȚETA LA TINE?! AȘA SE VINE LA FARMACIE?!
\nAm ajuns în zona conflictului. Farmacista, la vreo 30 de ani, 180 de centrimetri și vreo 80 de kile, arăta de parcă se pregătea să se aplece peste tejghea, să-i dea bunicuței o serie de croșee cap-cap-corp.
\n– Nu, dragă, n-o am la mine, că…
\n– PĂI DE CE N-O AI?! SĂ ÎNCERC EU ACUM PE GHICITE?!
\nDeja-mi făceam calculul… dacă sare farmacista și-o ia pe mamaie de ceafă, în timp ce-o dă cu fața de chestia aia de reclamă cu AntiCufuril eu am timp să ajung la ușă. Cu puțin noroc nu se frânge bunicuța din prima și poate reușesc chiar să și ies!
\n– STĂM DEGEABA ȘI GHICIM MEDICAMENTE! AM FOST ATÂȚIA ANI LA ȘCOALĂ CA SĂ JOC BAMBILICI TERAPEUTIC?!
\nMămica mea, dacă se apucă farmacista de mamaie nu o mai recunoaște familia nici după talonul de pensie!
\nDar lăsând gluma la o parte, începusem să mă enervez. Înțeleg că ai o zi proastă, că te-a părăsit omul, că poate te doare ceva, că… înțeleg orice, dar cum să urli, mă, în halul ăsta la o bunicuță atât de drăguță?!
\n– Dragă, uite cum facem, eu mă duc până acasă și iau rețeta. Și mă întorc și…
\n– CĂ NU PUTEAI S-O IEI DIN PRIMA, NU?! DE CE NU I-AI FĂCUT O POZĂ CU TELEFONUL? DE CE?
\nMăi frate… apăi dacă urli de față cu mine ca nebuna scăpată de la circ, o iei și pe doamna asta la per tu de parcă-i puberul vecinilor… eu nu pot să tac.
\n– Nu vă supărați, dar de ce urlați de parcă vă mestecă ursul? Nu vă este rușine să răcniți în halul ăsta la un client? Niște pastile cu puțin bun-simț nu mai găsim prin rafturile astea?... i-am spus eu, cam bățos, strivind-o din priviri pe urlătoare.
\nS-a uitat la mine. A părut că mă recunoaște. A zâmbit reținut și mi-a zis suav:
\n– Spuneți-i Dumneavoastră, domnule, că am nevoie de rețetă.
\nO privesc în continuare dezaprobator, dar mă aplec către bunicuță și spun încet:
\n– Degeaba vă certați cu doamna, n-o să vă dea. Mai bine faceți cum ați spus, mergeți până acasă și luați rețeta. Ce ziceți?
\nBunica… nimic. Nici măcar nu s-a întors către mine.
\nRidic ochii năuc la farmacistă. Și ea zice:
\n– E surdă ca un tampon de vată din 2008, de-aia urlu. Și știu asta pentru că e mama.
\n", "protected": false }