Pupincuristi.

{ "rendered": "

Ii cunosti, daca n-ai trait cumva pe Marte pana acum ai cu siguranta cateva fete in fata ochilor deja, ai cateva referinte clare fara sa te scremi prea mult.

\n

Stii tipul… apare seful si spune ca a vazut aseara filmul Agora si ca i s-a parut o prostie… el sare repede si slobozeste un torent de invective, se vaita zgomotos ca si-a pierdut 1,5 ore din pretioasa-i viata uitandu-se la filmul ala mizerabil, ca (vaaa!) ce minciuna istorica, crestinii nu sunt asa cum ii prezinta filmul… si tu te uiti mut la el, pentru ca cu 2 zile in urma ati vorbit pe tema asta si lauda filmul, si el iti intoarce privirea si da din cap a “eh, stii si tu cum e…“.

\n

Sau… in mijlocul sedintei seful tranteste o concluzie care n-are nici o legatura cu ce se intampla… si cand e linistea mai mare si privirile stanjenite ricoseaza din om-in-om, il auzi cum incepe sa turuie entuziast, laudand gretos “luminata idee”, dand din maini si cautand privirea sefului o data la fiecare 3 secunde…

\n

Ii stii, n-ai cum sa-i ratezi, daca ai chiar si numai doua saptamani in campul muncii si tot ai deja o lista cu cel putin 3 pupincuristi entuziasti, care snifaie pofticios si pandesc momentul sa se arunce intre bucutele sefului.

\n

Eu am de ceva ani buni un sef. Cu care ma inteleg de minune, cu toate ca de cateva ori m-a luat de perciuni si m-a spanzurat pe fereastra dupa ce am facut niste nefacute (nefacuta, cum ar fi… sa spui la teveu  “hemoroizi“,  “vedete basinoase” sau “vip-uri constipate”  – evident c-am recidivat si pana la urma m-a lasat in pace). Eh, seful asta are un stil care te unge pe suflet cand vine vorba de pupincuristi… trage cate o privire atat de acra atunci cand simte ca-i vorba de “periere” incat isi inghit oamenii limbile cu tot cu dinti.

\n

Dar nu-i asa peste tot. Mi-aduc aminte de sedinte si de intalniri de lucru unde nu aveai loc sa spui un “nu” de-atatea “Vaaaai sefu’, da’ ce destept esti, da’  bine ca ai venit cu ideea asta, ne-ai luminat… zau asa!“…

\n

Bre pupaciosilor, va doresc s-aveti si de-acum incolo un succes nebun in cariera! Si sa va uitati la fel de stramb la prostii care chiar incearca sa faca ceva pe bune muncind cu creierul. Dar viata, draguta de ea, ajunge sa fie corecta de multe ori… ca prostii aia poate nu ajung la fel de repede sa-si scrie in CV “manager” sau “director-adjunct”, dar nici n-au parte zilnic de gustul ala oribil in gura…
\n

\n", "protected": false }