Publicul din Romania e mort.

{ "rendered": "

 Ne vaitam dom’le (din orice) ca publicul din Romania e mort.

Ca sta ca mortu-n cosciug si nu simte vibratia, ca persifleaza artistu’, ca motaie in sala tot concertul si la sfarsit bombane ca s-a terminat…

Nu aplauda dom’le, nu bate din palme pe ritm, nu se exhausteaza, nu-si rupe strampii de pe el, nu raspunde la “toata lumea mainile… in picioare!”, nu se leaga duios pe lalaieli si nici nu topaie dezlantuit pe chestii bubuite…

Pe bune, ca artist cu sufletul trist iti trece cheful!
Te speli pe dinti, iti iei carpele de concert pe tine, dai cu servetel demachiant pe clape, te sui pe scena si in loc sa gasesti publicul pe care-l are Robin Williams, dai peste gasca de la Ana Aslan dupa un shot cu diazepam si tuica! 

Pe bune, publicul asta (care suntem) ar trebui pedepsit… dar ei, ca artisti, inca ne iarta si canta in continuare, nu fara a se vaita…

Ce as avea eu de spus (in afara de a croncani ca o baba lesinata pe o alee din Cismigiu):

1. Publicul asta blamat nu e mort. Daca ai bafta si prinzi un concert unde se intampla lucruri, unde cei de pe scena transmit energie, unde toba nu numai bate si chitara nu numai “chitarizeaza”, vei vedea ca ai nostri se dezlantuie.
Vei vedea ca toata lumea e in picioare, ca-ti aplauda, ca se apuca sa cante cu tine, rade si danseaza.

Am zis daca… si ca sa transformi “daca” asta in realitate ai nevoie de un singur lucru: tu, muzicianul, sa te simti bine.
Dar tu, tu te sui pe scena si cu moaca muncitorului de la IMGB, care intra pe poarta fabricii cu feeling-ul porcului in perioada Craciunului, te apuci de aruncat note catre public.
Nu tu bucurie de a canta, nu tu distractie, nu tu placere… pai, daca tu, care esti driverul evenimentului, esti plictisit inca din dimineata premergatoare concertului, e normal sa vezi 50% din publicul tau sforaind in timp ce cealalta vorbeste la mobil, se scarpina in locuri delicate sau isi calculeaza impozitele…

2. Uita-te la concertele alora de afara.
Nope, nu ma refer la Wembley, ma refer la Polivalenta… adica atunci cand unul de afara vine si canta la Polivalenta, m-ai inteles tu…
In ultimul timp am cam lipsit de la evenimente, intr-adevar, dar la cateva tot am fost.

As putea sa fac o lista cu concertele speciale, dar vorbesc aici doar de doua: Bucuresti, ProFm, 2007, Tiesto si Cluj, Vodafone, 2007, Beyonce.

Acolo am vazut tot publicul in picioare, dansand, cantand si petrecand.
Si exact in momentele alea ma gandeam “oare o fi vreun gurist de la noi care sa vada ce-si da in petec publicul romanesc cel mort?”.

Probabil ca erau, dar la fel de probabil este ca au gasit atatea motive si scuze, incat concluzia a fost aceeasi… publicul romanesc e mort.

Am plecat cu postul asta dupa ce am bagat ochiu’ la Andrei Craciun pe blog si a vazut un clip al celor de la Taxi.
Eu… sunt inebunit dupa Taxi. Imi place in foarte mare parte discografia lor, pe o parte ii cunosc personal… si sunt chiar misto oamenii. Cel putin… canta beton!

Dar totusi, in filmul de la Andrei Craciun de pe site, am gasit trupa Taxi obosita probabil, plictisita sau… nu-mi dau seama.

Cert este ca sunt imobili. Canta o melodie superba, pe care publicul o stie, dar fara sa miste pe scena.

Si e pacat…

\n", "protected": false }