Provocarea mesei rustice, constructia, si gaina africana.

Pe 9 august am fost sa cumpar ce era de trebuinta pentru a face masa (va aduceti aminte, atunci cand l-am laudat pe omu’ de la Praktiker). De atunci m-am tot luat cu altele si am neglijat masa. Astaz am primit un mesaj de la sotie:

– Gaina africana si lenesa ce esti, eram sigura ca n-o sa faci masa aia cu care te tot lauzi!

Asa ceva este de netolerat! Asa jignire mai rar am intalnit. Asa ca… fie ce-o fi, pana nu pot sa arat macar o etapa intermediara a mesei… nu mai public nimic pe blog!

Gaina africana este nervoasa, asa ca hold-on for a later-edit, pentru ca aici e work in progress, capisci?

L.E. 1: in primul rand iti trebuie o schita. Eu nu-s bun la desen, dar rudimentarul calcul m-a ajutat sa tai lemnele la dimensiunea buna (aproape). Am cumparat patratele de lemn dar am ales sa nu le tai eu ci sa ma duc sa mi le debiteze unii care au utilaje profi.

L.E. 2: a trebuit sa aleg sistemele de prindere, in asa fel incat treaba sa fie usoara si eficienta. Inca de cand am fost la Praktiker sa cumpar cele de trebuinta aveam in cap cele 3 variante de inchegare ale capodoperei: lemn, fier si clei.

L.E. 4: Aveam de gand sa fac poze la fiecare pas. Dupa ce mi-am turnat cleiul in brate, am gresit de 5 ori masuratorile pentru gaurile de prindere ale blatului si-am perforat scandura de zici ca-i svaiter, dupa ce mi-au iesit picioarele din stanga mai scurte decat cele din dreapta… numai chef de poze n-am mai avut. Si sa nu va faceti griji… toti prietenii mei m-au sprijinit. Cu hohote de ras. Inafara de Levi, salvatorul.

.

.

.

.

L.E. 5: aici deja ma apropiam de sfarsit. Eram aproape de momentul “cu nervii la pamant”, incepusem sa-mi dau seama de greselile de proiectare. Dar cerintele proiectului erau lejere, teoretic inca ma puteam incadra:

– masa rustica sa stea singura in picioare (maxim sprijinita de un singur zid);

– sa poata sta la masa in conditii de siguranta macar o persoana (daca nu pe scaun, macar in picioare, langa ea);

– sa sustina macar o halba de bere (daca nu plina, macar goala. Sau un pahar. Gol. Sau macar sa stea singura in picioare).

.

.

.

.

L.E. 6: Si pentru ca intotdeauna unu’ care nu se pricepe… are ceva de demonstrat, mi-am propus (cand eram inca la inceput, extrem de optimist) sa fac o masa speciala, in forma de “L”. Si de la decizia asta mi s-au tras toate amaraciunile sufletului meu. Multa munca in plus, calcule refacute din 2 in 2 minute (nu va arat ciornele ca asa ceva nu poate fi facut public, zici ca e ceva alien!) si multumire pe masura la sfarsit… not.

.

.

.

.

In ultimele poze din post o sa va arat ca cerintele au fost respectate… sta singura in picioare si se poate aseza un om conditii de siguranta. Halba de bere n-am avut, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu bormasina mea wireless, cu wi-fi, android si conectivitate la Facebook si Twitter.

  .

.

.

.

.

Mai trebuie sa mentionez ca pozele sunt facute de Andreea, asistenta a fost acordata de Levi, bormasina este o marca rasista (Black&Decker, in romaneste politically correct: De culoare si Decker), trusa de scule este Praktiker si tricoul este primit de la socrii mei. De asemenea, serviciile de catering au fost asigurate de casa de comenzi Nefasta iar apa a venit din pamant, prin put, multumiri hidroforului.