Puteti sa spuneti ca-s tembel (sanse putine sa va inselati), ca am plecat cu capu’ sau ca am pierdut legatura cu lumea, dar… mie imi pute de la mile distanta povestea asta…
Cum care?! Asta cu drogata, dependenta, alcoolica, distrusa Brittney Spears…
Mi-a incoltit gandul asta in cap acum ceva timp, mi se parea ca sunt prea exagerate stirile cu ea, si mai mult, incredibil de dese.
Adica, de acord, sa spunem ca fata e pusa pe rele si ca ar avea nu stiu cati paparazzi pe coada la fiecare ceas din zi si din noapte.
Dar totusi, nu e singura vedeta de pe-acolo, mai sunt si altii care fac balarii, nu este ea miezul.
Si totusi, tine copertile si articolele cele mai mari in toate tabloidele de afara de ceva timp (si cand zic timp nu ma refer la zile sau saptamani, ci la luni!).
Plecand de la premisa asta, ca parca totusi prea se scrie non-stop, mi s-a aprins beculetul galben.
Dar totusi, lipsea motivatia…
Adica, fata apare in “_” goala in public si se lasa si fotografiata.
Apare in toate locurile publica imbracata “praf”, dar daca te uiti la “praf” vezi ca stilul este foarte coerent si parca include toate elementele care te duc cu gandul la un om in deriva (de la cromatica si pana la materiale, stilul eclectic <cuvant nou invatat>, petele de murdarie parca prea la vedere puse, etc.).
Se imbata in cluburi si o taraie bategarzii proprii catre casa, dar, oricat de beata e, nu se loveste niciodata, nu varsa peste bategarzi, nu se taie cu paharul.
Adica, ne-am mai imbatat si noi, mai dai cu dintii de scari, mai scapi paharul, mai… ceva mai mult decat o fata buhaita si o privire “lost in space”.
A urmat episodul cu concertul “trantit” de la MTV, de anul trecut.
Practic, ideea mea nu statea in picioare din simplul motiv ca nu avea motivatie. Adica fata facea toate astea, erau evidente multiplele fisuri ce existau in poveste, dar intrebarea era “pentru ce?”.
Pentru ca ea nu vindea la momentul ala nimic, nu avea album, nu cauta concerte, nu… nimic!
Cand a scos prima melodie (nu sunt fan, nu ma intrebati de nume) am spus “hopaaaaa, fata se apuca de vandut!”. Dar nu era indeajuns, melodia nu era atat de bine lucrata, coregrafia din clip era una simplista, puteai spune ca e o treaba facuta pe genunchi.
Dar a aparut a doua piesa, bine lucrata, pe care, daca o asculti iti dai seama, chiar si cu ureche de profan, ca e o piesa la care s-a lucrat, la care “marea diva” trebuia sa lucreze (doar daca nu au gasit vreo duduie care sa-i imite vocea perfect, si nu e cazul…).
Ori drogata moarta, prafuita pana in gingii, asa cum se pretinde ca e, femeia nu putea sa cante nici perinita, d-apai piesa asta.
Piesa asta are si clip. Daca te uiti la clip (care nu e vreo capodopera) vei vedea ca are cadre destul de lungi, are un montaj destul de lent (vorbim de trendul si de standardul de azi), nu e bulibaseala taiata scurt si cu cadre miscate ca sa nu intelegi nimic. E un clip la care “marea diva” a trebui sa lucreze, nu sa se faca, sau sa faca figuratie.
Nu stiu cu cati drogati ati lucrat vreodata, eu am avut de-a lungul timpului mai multi prin preajma, am doi prieteni morti din cauza nenorocirilor astora.
Pot sa va spun sigur, cu un drogat (la nivelul la care se pretinde ca e “diva”), nu se poate lucra! Nu se pot concentra, nu-i intereseaza nimic, atunci cand ii intereseaza ori nu se pot focusa ori devin obsedati de un singur amanunt, pe scurt… nu te intelegi cu ei.
Si totusi, drogata mapamondului, diva decazuta, epava umana… face treaba. Care-i concluzia? Ori i-au montat oamenii o telecomanda si asta face ce trebuie la filmari si inregsitrari ori…
ne-au prostit astia (din nou) ca la carte si fac inca o carca de bani pe spinarea noastra (vorba vine, a consumatorilor de Pop – sau ce-o fi ce canta duduia)!
Poate ca gresesc dar… nu cred.