Prima poza, prima amintire care nu zboara.

{ "rendered": "

Sunt bine-distrus, hai sa ascultam si niste muzica in timp ce stam de vorba…

\n

Da-i [play] cu incredere!
\n
\nDupa cum spune si titlul… vorbim despre prima poza, prima fotografie facuta vreodata. Au trecut multi ani de-atunci, chiar foarte multi, luand in calcul si ca subsemnatul a ajuns un batranel simpatic deja…

\n

Cu totii avem amintiri despre evenimente importante din vietile noastre. O parte dintre amintiri ajung, dupa ceva ani, sfioase fuioare si franturi ale unor evenimente trecute. Insa atunci cand avem o fotografie care sa retina pentru totdeauna acea clipa si acel moment…  avem capsulata intreaga traire a experientei respective.

\n

De-aia sunt fotografiile importante… inafara de faptul ca le facem musafirilor capetele patrate, aratandu-le fotografii din exoticele noastre vacante (in locuri fermecatoare si spectaculoase, cu nume greu de pronuntat, cum ar fi Balvanyos), fotografiile ne tin amintirile intacte.

\n

Si mai mult… daca vorbim despre prima fotografie… atunci chiar vorbim de niste emotii si mai puternice. De cateva zile tot incerc sa-mi dau seama care a fost prima fotografie facuta de mine. Nu-mi aduc aminte care este cu siguranta, insa am inca intreg setul facut atunci… micul bronzat de Berceni s-a dus la un concert rock in aer liber, pe platoul din spatele Palatului Copiilor. Nu e niciuna dintre poze cu sharf, sunt ba sub-expuse ba supra-expuse, si din intreg setul au iesit vreo 7 sau 8… ce vrei, era perioada in care fotografiam pe film si ne rugam la developare sa iasa cat mai multe…

\n

Tu-ti mai aduci aminte care a fost prima fotografie facuta de tine?

\n", "protected": false }