Da, asta sunt, fara sa ma arunc in mistificari obosite recunosc asta si ma si complac.
\nAm invatat in timp sa ma cunosc, m-am studiat, mi-am vazut reactiile, le-am invatat, apoi am deprins insusirea de a prevedea cum reactionez in diferite ipostaze; la 31 de ani cred ca pot spune ca rareori ma mai suprinde cate ceva la mine… dar sa revenim la partea cu freak-ul…
\nEu am o ciudatenie a mea: urasc sa-mi spuna lumea “La multi ani!” de ziua mea. Am stat in timp si am incercat sa vad de ce se intampla asta, de unde aversiunea asta neobosita fata de manifestari, recunosc, normale.
\nDar asa sunt eu, mi-am dat seama ca n-am cum s-o schimb si ma comport ca atare. M-am gandit la un moment dat ca acea componenta feminina este prea puternica si manifestarea se bazeaza pe pornirea femeiasca “nu vreau sa imbatranesc”. Ar fi fost posibil si asta insa… sunt asa de pe la 16 ani, deci cade. Plus ca nu se inscrie numai ziua de nastere ci si aia de nume.
\nCandva in octombrie a fost ziua mea, cativa dintre voi ati aflat si mi-ati urat in cel mai frumos si elegant mod posibil “La multi ani!”. Eu (ciudatul) m-am uitat chioras si cu toate ca m-am simtit prost ca n-am raspuns, eu (ciobanul) nu am putut sa trec peste pornirea asta, probabil si cu groaza ca ma trezesc cu 364 de comentarii cu “La multi ani!”.
\nSi ca sa intelegeti cat sunt de ciudat… de ziua mea dispar! Adica daca nu e zi de munca o iau la crac peste campii si ma duc la munte, singur-singurel. Ba mai mult, ca sa vedeti ce cururi-sucite sunt negrii, opresc la prima benzinarie si-mi iau o cartela reincarcabila si-o schimb pe-aia din telefon, stau cu telefonul inchis doua zile iar cand bag din nou cartela mea sterg mesajele in corpore si fara sa le citesc!
\nPrietenii mei, saracii de ei, s-au obisnuit. Nu vin la usa cu vreun cadou, de sunat nu ma suna ca stiu ca n-au unde, daca ne intalnim accidental ma intreaba de vreme si de ce-a facut FC Zimnicea in Cupa…
\nAm macar o multumire, nu sunt singurul ciudat… sefa mea directa nu suporta florile! M-am dus de ziua ei (aaaa, stati ca ciudatul nu are o problema sa ofere flori si cadouri de ziua altora, dimpotriva!) la usa, dupa direct la 11 noaptea, cu un superb buchet de flori. Dupa ce am sunat 5 minute a deschis usa, s-a uitat ingrozita la buchet, mi l-a insfacat din mana si dupa ce m-a altoit cu el peste ochi mi-a inchis usa in nas! Ce vrei, fiecare cu ale lui, iar la momentul ala eu nu le stiam pe-ale ei… dar las’ ca le-a aflat si ea pe-ale mele dupa ce m-a sunat un week-end intreg sa-mi spuna… “La multi ani!”.
\nSi daca aveti vreo intrebare, da, ma cheama si NECULAI (dupa bunicul meu preotul, Dumnezeu sa-l odihneasca!). Da, sunt negru si ma cheama Neculai, si azi e ziua mea, si va rog din inima mea de copil sa nu va apucati sa-mi spuneti… ce nu trebuie sa-mi spuneti.
\nNicoleta, Nicolae, Neculaie, Nicusoare, Nicorette (a, tu nu!)… LA MULTI ANI!
\nVoi ce-ati primit de Mos Nicolae? E mos de criza sau… criza de mos?
\n", "protected": false }