Pofta aia nebună de a le spune celorlalți cât de nașpa sunt

{ "rendered": "

Azi dimineață am pus pe Facebook poza asta:

\n

\"Cabral

\n

În esență aveam în curte pufosul de mai sus, încercam să-i găsim familia.

\n

Printre share-uri și informații legate de subiect ne-am trezit pe cap și cu judecătorii.

\n

– Stăpâni de rahat, nici nu merită câinele acesta!

\n

– Păi noi să ne chinuim să găsim familia și idiotul de stăpân n-are nici un stres!

\n

Am șters mai multe asemenea comentarii în cursul zilei, când dau de un om din ăsta știu din experiență că n-ai nicio șansă să-i explici ceva.

\n

Pentru că el știe, nu mai trebuie să-i spună nimeni.

\n

El știe că stăpânul e un bou și-un dobitoc că și-a pierdut câinele.

\n

El știe că stăpânul nu merită câinele acela, știe sigur că e greșala stăpânului.

\n

El știe că efortul de a-i găsi familia câinelui nu trebuie făcut… că doar stăpânul respectiv e unul care-și merită bătaie!

\n

N-am să înțeleg niciodată de ce.

\n

De ce considerăm că avem dreptul să-i judecăm pe alții.

\n

N-am să înțeleg niciodată cum de ne-apucăm să-i judecăm pe alții când nici măcar nu avem informații pe care să ne bazăm judecata.

\n

N-am să înțeleg niciodată de ce își găsesc unii plăcerea în a le spune altora cât de nașpa cred ei că sunt.

\n

Apropo de pufos…

\n

\"Akita

\n

… totul bine, e acasă. La el. 🙂

\n", "protected": false }

Pe aceeași temă


Comentarii

Lasă un comentariu...