Play. Și citește, de-ai o clipă…
\n\nAu trecut anii. Repede, fără să-i simt, s-au dus.
\nAcum, că știu că sunt parșivi… stau cu ochii pe ei, nu-i mai las să zboare.
\nSunt atent la clipe, la momente, la lucrurile mici și inofensive care construiesc, de fapt, viața.
\nAu trecut anii. Cum au venit… așa s-au și dus.
\nDar n-au venit degeaba, mi-au adus prieteni.
\nOameni mișto, de ispravă, suflete frumoase.
\nPrietenii mei. Unii veseli, alții hâtri. Ciufuți sau plăcuți, leneși incurabili sau mici tractorașe muncitoare… oameni cărora le zâmbesc în minte doar și numai când mă gândesc la ei.
\nAu trecut anii. Și mi-au luat din prieteni.
\nUnii s-au dus cu trupurile găurite de acele prin care-și injectau mizeriile alea.
\nAlții au fost pe partea greșită a drumului, în spatele unui volan blestemat.
\nCâtorva dintre ei le-au ars zilele în clubul ăla blestemat.
\nUnuia i s-a oprit inima aia mare din piept.
\nAltul a adormit înainte-vreme, pe fotoliul unde citea.
\nPe unul mi l-a furat marea, marea pe care-o iubea atât.
\nPe ea mi-a luat-o bătrânețea când eu… eu eram prea mic pentru a ști să fiu lângă ea. Doamne, ce femeie ai acum la tine!
\nAu trecut anii. Secunde, minute, ore în care am învățat de la voi și – sper – ați învățat și voi de la mine. Drumuri împreună, ore de muncă, bairamuri pline de fum de țigară sau nopți în fața cortului prin cine știe ce vârf de munte.
\nȘtiu cât de buni ați fost, fiecare în felul lui, cu mine.
\nSper că, așa… măcar în parte, am încercat să vă egalez.
\nAu trecut anii. Da, au trecut, dar eu nu v-am uitat.
\nCând beau un pahar… îl beți cu mine.
\nCând ajung într-un loc ce e legat de voi, îl vedeți cu mine.
\nCând ascult o piesă… dansăm împreună, cu amintirile săltând în jurul nostru.
\nCând fumez o țigară și nu mă uită vremea cu telefonul în mână… o fumez cu voi.
\nM-a speriat dimineața asta. M-am trezit cu ecranul telefonului arătându-mi un update Biziday: incendiu la Bamboo. Nu mai am decât câțiva prieteni de care să știu că merg la Bamboo. Dar am câțiva prieteni care lucrează acolo. Se învârtea camera cu mine când m-am pus pe telefoane și mesaje. Sunt bine, slavă Domnului!
\nDar sperietura tot cu mine e.
\nSimt iar, mai presant ca niciodată, cum au trecut anii.
\nDar nu v-am uitat. Sunteți tot aici, cu mine, cu noi. Amintiri ce nu vor putea fi șterse de ani ne leagă prea strâns.
\nDa, la cum vă știu, pentru literele astea de le scriu acum m-ați lua la mișto câteva luni.
\nDa, la cum îi știu… mulți dintre cei care citesc ce scriu acum mă vor lua ei la mișto.
\nNici nu contează, însă.
\nVă scriu acum atât doar pentru ce-am zis mai sus: noi, ăștia de încă suntem pe-aici, nu v-am uitat.
\nMaria, Alex, Eduard, Bari, Teodora, Ionuț, Oana, Cristian, Marian, George, George, Silvian, Florin și Florina, Matei, Cătălin.
\n", "protected": false }