Bună dimineața! Dă-i [play] și citește…
\n\nIronică lumea asta a noastră… pe vremuri, atunci când Pământul avea încă teritorii virgine, zone neexplorate de om, întinderi imense de mister…
\n… pe vremuri, când oamenii erau puțini și mult mai simpli decât acum…
\n… pe vremuri, oamenii erau mai slabi, mai expuși…
\n… pe vremurile alea oamenii se ascultau, se ajutau, își împărtășeau sentimentele, trăirile și fricile…
\n… pe vremurile alea, când se călătorea mult pentru o simplă revedere, oamenii făceau eforturi imense pentru a fi împreună.
\nAcum am evoluat.
\nSuntem mai sofisticați, zice-se.
\nAm făcut tot ce era nevoie pentru a micșora distanțele.
\nNe putem trimite mesaje oriunde, oricând.
\nNe putem auzi și vedea în timp real cu oameni aflați pe cealaltă parte a Pământului… sau chiar din spațiu.
\nPutem ajunge în maxim o zi oriunde pe suprafața lumii noastre.
\nSuntem mai aglomerați și mai înghesuiți cum n-am mai fost vreodată pe lumea asta.
\nPeste șapte miliarde de suflete.
\nDar suntem singuri cum n-am mai fost vreodată în istoria noastră.
\nPeste șapte miliarde de suflete. Singure.
\nNe-am însingurat, ne-am îndepărtat unii de ceilalți.
\nNu mai vorbim.
\nDoar transmitem lucruri, ce ne convine. Nu mai ascultăm nimic.
\nNu ne mai ascultăm și, de fapt, nici nu mai e nimic de ascultat.
\nLaude.
\nOrgoliu.
\nUră.
\nNe-am inventat telefoane și calculatoare… dar ne-am omorât empatia.
\nNe-am inventat mașini spectaculoase și avioane ultrarapide… dar am uitat să ne privim în ochi.
\nNe-am inventat comunicarea la distanță… dar nu mai știm a ne saluta.
\nDa, sună dramatic. Nu asta am vrut, voiam doar să spun că simt că ne înstrăinăm și că… e păcat.
\nȘi voiam să te îndemn să nu uiți azi să-i privești în ochi atunci când le dai binețe. Voiam să te rog să nu uiți să le zâmbești, de poți. Voiam să-ți spun că dacă te întâlnesc pe undeva sper să nu uit să te privesc în ochi și să-ți zâmbesc.
\nPentru că suntem oameni. Și asta fac oamenii…
\nSă ai o zi bună! 🙂
\n\n
\n", "protected": false }