Oamenii, aspirațional vorbind, își doresc să fie fericiți.
\nDoar că…
Serios, dacă întrebi pe oricine din jurul tău, sunt șanse foarte mari să-ți spună că își dorește să fie fericit.
\nNu cred că am decodat lumea și toate secretele ei, dar îți spun că am ajuns să cred o chestie foarte simplă:
\n\nFericirea, așa cum e descrisă în cărți, filme, povești… nu există.
Ăăă… stai puțin, dă-i un <play>. Citește. Apoi revino și uită-te la video. E frumos tare…
\n\nCe ziceam?
\nA, că fericirea, așa cum e descrisă în cărți, filme și povești, nu există.
\nDa… pentru că fericirea nu e o stare care să cunoască continuitatea.
\n\nFericirea vine în sclipiri. În fulgere. Secunde.
Nu cred că există oameni care să fie fericiți nu știu câte ore pe zi.
\nMă rog… sunt unii care cred asta. Doar că le trece după ce se opresc din consumat diverse.
\nUnde greșim noi?
\nCăutăm fericirea în rețetele altora.
Credem că fericirea noastră va fi atinsă doar dacă bifăm listele cu chestii despre care lumea spune că te fac fericit…
\n… o casă mișto.
\nO mașină mega-ultra-super-giga.
\nHaine parampampam din revistele alea nebune.
\nPlus alte chestii materiale pe care oamenii cred cu putere că dacă le ai… ești nelimitat de fericit.
\nȘi bani… mulți bani.
\nFoarte mulți bani.
\nToți banii!
O fi?
\nNu cred că e o listă din asta universal valabilă.
Cred că acele secunde de fericire, milisecundele alea, țin de fiecare dintre noi.
\nȘi descoperirea sinelui stă la baza fericirii adevărate.
\nSpus mai pe scurt… să afli ce te face fericit, să cauți acel ceva și să fii conștient că nici măcar acel ceva nu te duce la fericirea absolută… ca să te țină acolo.
\nDar nu se întâmplă așa.
\nȘi vezi asta în valurile de oameni nefericiți. Ori chiar supărați.
\nCare văd doar cum lumea e nașpa.
Dar dacă ai ochi să cauți… chiar de e nașpa, lumea e superbă.
\nDoar că nu peste tot.
\nȘi nu tot timpul.
\nȘi probabil că azi, fiind luni, pentru unii nu e. 🙂
Să ai o zi bună!
\nZâmbește.