Play și citește, zic…
\n\nDe când te naști îți sunt alături. Îi vezi cum te laudă când dai cu șutul în minge și reușești să nu cazi în fund, apoi îi privești amărât cum te ceartă când tocmai i-ai dat cu ușa-n cap verișoarei.
\nTe uiți la ei și-i vezi tot timpul siguri pe ei, fără ezitări, fără semne de întrebare.
\nCrești și începi să le pui probleme, dar de fiecare dată îi ai alături și cumva reușesc să șteargă norii de pe cerul tău și să-ți dea mai mult avânt în viață.
\nDacă la un moment dat te împiedici te sprijini pe ei, vei găsi de fiecare dată un umăr pe care să te lași, un sfat pe care să te bizui.
\nSunt acolo de fiecare dată, neschimbați, siguri pe ei, puternici.
\nȘi trec anii.
\nȘi-ncepi să-i vezi, de fapt, cum sunt… sunt oameni.
\nȘi-odată cu vârsta nu mai sunt siguri pe ei.
\nNu mai merg cu pași mari, apăsați.
\nNu-ți mai par fără griji și infailibili.
\nLe vezi slăbiciunile, punctele slabe, le simți uneori nesiguranța sau unele frici.
\nPe vremuri erau trepte care te ridicau, pereți trainici care te protejau… acum îi vezi oameni.
\nVulnerabili.
\nȘi-i iubești și mai tare.
\n", "protected": false }