Organizarea a omorât omul.

{ "rendered": "

play și citește.

\n

\n

Suntem înnebuniți după control. Disperați. Iremediabil cramponați de gândul că e bine și neapărat necesar să ne controlăm viețile până la ultimul detaliu. Sau să murim încercând asta.

\n

Ne sperie ideea de val, ne sperie gândul că nu ține de noi, a ajuns să ne îngrozească povestea aia cu go with the flow.

\n

Ce ne mai place să ne organizăm… Ne pregătim vacanțele plătind avansuri cu trei luni înainte, amanetăm hotelul, plătim biletul de avion, rezervăm bucățica de plajă pe care ne vom încălzi oasele peste câteva luni.

\n

Mi-aduc aminte că mic fiind visam să am un serviciu care să mă lase liber să plec de nebun atunci când mi se pune pata, oriunde mi se pune și care să mă ajute să am o mașină care să-mi placă și destui bani de benzină. Atât.

\n

Și am ajuns în momentul în care îți pot spune cu siguranță unde voi fi peste două luni și trei zile, cu o eroare de 22 de minute, cu condiția să nu mor până atunci.

\n

Cum e mai bine, știi?

\n

Nu tânjești după un Gata, îmi bag picioarele, eu plec! …?

\n

Să-ți bagi, pur-și-simplu, picioarele. Să anunți la muncă Bre, sunt în preaviz, v-am pupat! Și să nu credeți că plec la concurență… vara asta mă mut la mare cu cortul, mă angajez barman la o sărăcie de bar pe plajă, mă bronzez și fac dragoste cu a mea noaptea pe plajă!

\n

Cred că și numai să ai curajul să rupi legăturile astea și prinzi niște aripi incredibile.

\n

Bine, acum noi luăm în calcul că și confortul ne bucură… de-aia ne dorim o mașină mai mișto, o casă mai mare, un hotel mai de două prune. Îți place să stai bine, să miroasă a frumos, să fii regele propriului castel.

\n

Desigur, în numele acestui confort noi ne-am atras singuri în capcane mortale. Ne-am luat credite, ne-am legat mâinile și sufletele cu sârma oțelită a ratei lunare, ne-am restrâns libertatea la  fă orice, du-te unde vrei, fii nebun… doar să nu uiți că pe 7 ale lunii ai de dat niște sute de euro.

\n

Dorindu-ne mai binele ne-am înconjurat de lucruri palpabile, ne-am legat strâns încheieturile cu rate, ne-am întemnițat în zgârie norii de metal și de sticlă ai organizării și ne-am uitat libertățile, ne-am uitat spontaneitatea, ne-am abandonat impulsul de moment…

\n

Unde este echilibrul? Cum ar trebui să fie? Cum e mai bine pentru tine?

\n", "protected": false }

Pe aceeași temă


Comentarii

Lasă un comentariu...