Ochi.

{ "rendered": "

Da-i [play] si citeste. Cu inima, nu cu ochii…

\n

\n

Sarac si plin de dureri, lipite tristeti si gauri de nefericire ni se infatiseaza intr-un astazi mult prea grabit pentru a-l putea privi in ochi.

\n

Ochi grabiti care atunci cand se opresc si te privesc in oglinda nu-ti mai spun nimic. Nici macar tie, omului care-i comanda, nu-ti mai spun nimic. Atat de alergati, de obositi, de surmenati, de orbiti de nimicuri, de incercanati si de inrositi de urat sunt incat nu ti-i mai recunosti.

\n

Dar vezi dincolo de ei o durere surda, in tine, o unda parca interminabila de suparare care ti se infasoara din cap, se desfasoara prin gat si simti cum iti strange, intr-o incalceala neplacuta, toate organele interne.

\n

Simti nemultumirea cum iti incalceste interiorul, cum iti roade stomacul, cum iti apasa capul pieptului.

\n

Si constatarea asta nu face decat sa te nemultumeasca si mai tare.

\n

Si nu-ti spun ca gresesti. Iti spun doar ca asa te vei sufoca singur, te vei ineca singura, iti vei arunca propriul univers intr-o gaura neagra a nefericirii.

\n

Nu-ti spun ca stiu ca esti fericita, ca esti fericit, si nu-ti dai tu seama de asta. N-am dreptul asta. Am doar nesabuinta sa-ti spun ca exista sanse – mici, daca asa vrei tu sa crezi – ca viata ta sa nu fie atat de urata precum crezi.

\n

Stiu ca te-ai obisnuit sa-ti repeti ca in lumea asta nu mai exista sentimente, nu mai exista dragoste, ca nu mai exista preocupare decat pentru sine, ca egoismul ne-a facut tuturor pielea creponata si urata, ca traim numai pentru sine.

\n

Stiu toate astea.

\n

Si te contrazic.

\n

Suntem multi care inca simtim. Si iata, avem curajul sa o si spunem cateodata.

\n

Si eu sunt usor de ranit. Dar sunt si usor de reparat. Si asta pentru ca stiu ce ma repara, stiu ce ma ridica de la pamant de fiecare data, fara gres, fara exceptie.

\n

Ma scoate din amareala provocata de o lovitura nemeritata… zambetul piticei mele. Stiu ca nu pare mult, dar pentru mine este.

\n

Ma linisteste o vorba sau o privire de-a Andreei.

\n

Ma face sa zambesc un mesaj retard de la unul dintre prietenii mei.

\n

Ma calmeaza sa ma opresc si sa privesc un apus frumos.

\n

Da, cand ma doare pe interior deschid ochii spre inafara si gasesc intotdeauna alinare.

\n

Pentru ca nu sunt singur. Si nici tu nu esti singura. Nici tu nu esti singur.

\n

Tot ce trebuie sa faci este sa intinzi mana si sa-i ceri celui care stie a te repara sa vina mai aproape de tine.

\n

Printr-un telefon, batandu-i la usa, sau chiar si printr-un simplu mesaj pe Facebook.

\n

In acelasi timp, insa, gandeste-te ca poate si el are nevoie de tine.

\n

Fii alaturi de ai tai. Opreste-ti ochii asupra lor si vezi cum sunt, vezi daca sunt bine, vezi de ce au nevoie.

\n

Si-ti garantez ca asta vor face si ei cu tine, iti vor fi aproape, te vor sprijini, te vor iubi.

\n

Nu toti, doar cativa.

\n

Cati merita.

\n

Cati ai nevoie.

\n

Te las cu gandul asta si cu Whitley, sper sa-ti placa albumul lor Even the starts are a mess, mie-mi place foarte mult. Si daca pana acolo nu, la I am not a rock o sa te simti in bratele cuiva drag. Pur si simplu.

\n

Esti mai bine acum? 🙂

\n

\n", "protected": false }