Da, știu, generalizez. Aș fi putut spune că “În general și în mare parte oamenii nu se schimbă”. Dar ieșea un titlu prea lung.
\n\n\n\nPentru că… da, în general, de la o anumită vârstă, oamenii nu se mai schimbă.
\n\n\n\nȘi vârsta aia nu e 60. De la 19 ani, poate 20, ne cimentăm forma.
\n\n\n\nSigur, timpul ne mai toacă din asperități, ne mai îndulcește – poate – din muchii.
\n\n\n\nDar în mare rămânem la fel.
\n\n\n\nPoate pe parcurs ne mai plictisim. Poate ne piere o parte din energie. Poate ne lenevim. Poate ni se face frică.
\n\n\n\nPoate.
\n\n\n\nDar noi rămânem, acolo, pe dinăuntru, la fel.
\n\n\n\nAvem aceleași apucături.
\n\n\n\nAceleași puncte puternice. Aceleași atuuri pentru care merităm aplauze.
\n\n\n\nȘi aceleași slăbiciuni. Aceleași slăbiciuni și întunecimi pentru care unii ne-ar strânge de gât.
\n\n\n\nSigur, ne mințim constant că devenim mai buni.
\n\n\n\nA, nu-i valabil pentru tine?
\n\n\n\nMda, nu te contrazic. Ce rost are să ne contrazicem aiurea?
\n\n\n\nO fi vorba doar de mine, nu zic nu.
\n\n\n\n![\"\"](\"https://i0.wp.com/www.cabral.ro/wordpress/wp-content/uploads/2014/12/Furtuna-pe-mare-3.jpg?resize=618%2C412&ssl=1\")